Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 260 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 561 din 5 august 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, excepţie ridicatã de Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 1.459/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund avocat Dan Marius Bratila, pentru autorul exceptiei, şi avocat Liliana Şerban, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.
Avocatul autorului exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 sunt neconstituţionale, întrucât, în situaţia în care debitul garantat cu activul supus executãrii are o valoare mai mica decât 20% din valoarea activului supus valorificãrii, debitorul este obligat, la contestarea actului de executare a activului, sa depunã o cauţiune mai mare decât debitul datorat.
Avocatul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Se arata ca invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 49 alin. (2) din Constituţie nu are legatura cu textul de lege criticat, iar, cu privire la invocarea celorlalte texte constituţionale, excepţia este neîntemeiatã, întrucât nu rezulta ca textul criticat ar incalca dispoziţiile Constituţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se arata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, constatând ca acestea sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.459/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 , excepţie ridicatã de Daniel Ionut Vladimirescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca textul criticat incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 49 alin. (2), ale art. 21, 41, 134 şi 135, precum şi principiul egalitãţii pãrţilor în fata legii.
Se arata, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate obliga debitorul garant sa plãteascã, pentru a contesta orice act de executare, sume mai mari decât valoarea de piata a bunului de executat, în situaţia în care cauţiunea de 20% se calculeazã prin raportare la tot debitul principal, şi nu la valoarea debitului garantat, astfel încât debitorul nu mai are posibilitatea şi interesul sa conteste un act de executare. Autorul exceptiei considera ca în felul acesta "prevederea criticata incalca principiile constituţionale ale liberului acces la justiţie, al egalitãţii pãrţilor în justiţie, dreptatii şi proportionalitatii, cat şi pe cel al garantarii sau mãcar ocrotirii proprietãţii", statul incalcandu-şi astfel "obligaţia de a dezvolta un circuit comercial normal, pentru asigurarea bunastarii populaţiei".
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia comercialã considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este nefondata, fãcând referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie, în sensul ca excepţii cu acelaşi obiect au fost respinse ca neintemeiate.
Avocatul Poporului apreciazã ca prevederile legale criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca "instituirea, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , a obligaţiei la plata unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru apãrarea unui drept subiectiv".
În realitate, susţine Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate au "drept scop realizarea creanţelor bancare neperformante preluate de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, asigurarea celeritatii în soluţionarea litigiilor şi a oricãror cereri în legatura cu activele bancare supuse valorificãrii potrivit acestui act normativ, precum şi limitarea posibilitatii abuzului de drept".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor.
În realitate însã, <>Legea nr. 409/2001 nu cuprinde decât 3 articole - I, II şi III -, art. I pct. 29 prevãzând introducerea art. 25 al ordonanţei de urgenta aprobate. Totodatã pct. 1 al art. I din lege a prevãzut noul conţinut al titlului ordonanţei, şi anume "ORDONANTA DE URGENTA privind valorificarea unor active bancare". Ulterior, în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 120/2001 , <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, iar fostul articol 25 a devenit articolul 83 alin. (1), care constituie, în realitate, obiectul exceptiei, cu urmãtorul cuprins: "(1) Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenta şi pot face contestaţie la executare numai dupã depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), privind statul roman, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 49, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi, ale art. 41, privind protecţia proprietãţii private, ale art. 134, privind economia, ale art. 135, privind proprietatea, precum şi principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1), considerându-se de cãtre autorul exceptiei ca, prin cuantumul cauţiunii, "debitorul nu are posibilitatea şi nici mãcar interes sa conteste un act de executare".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
În jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect fostul <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 , astfel cum a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , devenit art. 83 în urma republicarii din anul 2002, pe care le-a respins ca neintemeiate.
Astfel, prin Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002, Curtea a reţinut, în esenta, ca "instituirea prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a obligaţiei la plata unei cauţiuni nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se închide accesul la justiţie pentru realizarea unui drept subiectiv, ci i se limiteazã posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea în soluţionarea cauzei". De asemenea, prin aceeaşi decizie, s-a reţinut ca "nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 şi nici cele ale art. 135 din Constituţie, deoarece executarea obligaţiei de plata - fie şi pe calea executãrii silite corespunde principiilor economiei de piata şi, totodatã, garantarii dreptului de proprietate, indiferent de titular". Aceeaşi soluţie a fost pronunţatã şi prin Decizia nr. 285 din 30 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 18 februarie 2003, reţinându-se ca dispoziţiile legale criticate nu incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 şi pe cele ale art. 24.
De altfel şi anterior actualelor reglementãri, când cuantumul cauţiunii prevãzut de <>Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publica era de 50% din valoarea activului, Curtea, prin mai multe decizii, a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.
Soluţiile pronunţate de Curte şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie.
Curtea nu poate retine nici critica autorului exceptiei bazatã pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie. Textul de lege criticat excedeaza sferei de reglementare a acestor prevederi constituţionale, deoarece instituirea obligaţiei de plata a unei cauţiuni nu are semnificatia restrângerii exercitãrii unor drepturi constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerea neconstitutionalitatii textului criticat prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul roman, prevederi care consacra principiul statului de drept, Curtea constata ca textul constituţional nu este încãlcat, întrucât acest principiu presupune "domnia legii", or, în cauza, cauţiunea al carei cuantum este criticat este stabilitã printr-o lege, asa cum cere Constituţia.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Daniel Ionut Vladimirescu în Dosarul nr. 1.459/2002 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
