Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 26 din 11 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mircea Sãrãcuţ în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.227/2006, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mircea Sãrãcuţ într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, întocmit de un agent constatator al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizeazã cã din textul de lege criticat rezultã cã îi revine contravenientului sarcina de a-şi proba nevinovãţia în faţa instanţei, fiind astfel încãlcat dreptul constituţional la respectarea prezumţiei de nevinovãţie. Mai aratã cã, în opinia sa, este nesocotit principiul statului de drept, bazat pe respectarea drepturilor omului, întrucât organul constatator este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţia şi sã aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind apoi scutit de orice sarcinã a probãrii acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã cele reţinute de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 183/2003 .
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizeazã cã prezumţia de nevinovãţie se referã exclusiv la procese cu caracter penal, fiind reglementatã de Constituţie în legãturã cu libertatea individualã a persoanei. Or, textul de lege criticat nu pune contravenientul în faţa unui verdict definitiv de vinovãţie şi rãspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
Art. 15 alin. (1): "Contravenţia se constatã printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevãzute în actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacrã România ca stat de drept, democratic şi social şi ale art. 23 alin. (11) care prevãd cã, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã. De asemenea, autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã respectarea prezumţiei de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prevederile <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor constituie o normã proceduralã prin care legiuitorul delegat a înţeles sã reglementeze modalitatea de constatare a sãvârşirii unei contravenţii. Sub acest aspect, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii unor prevederi cu caracter procedural din ordonanţa criticatã şi prin raportare la art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11)] din Constituţie, Curtea a statuat cã potrivit teoriei şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovãţiei în materia contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciarã a sancţiunii administrative, la care se referã prevederile <>art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , ci faza judiciarã a acesteia. De aceea, este nefondatã critica privind nesocotirea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, care instituie principiul respectãrii prezumţiei de nevinovãţie.
Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reţine cã textul de lege criticat este contrar vreuneia dintre prevederile constituţionale sau convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Prin aceeaşi decizie, în legãturã cu susţineri asemãnãtoare celor din prezenta cauzã, referitoare la rãsturnarea sarcinii probei, a cãrei consecinţã o constituie, de asemenea, încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie, Curtea a reţinut cã "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare".
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei conform cãreia "organul constatator - în speţã, poliţistul este liber sã constate contravenţiile, sã stabileascã vinovãţii şi sã aplice sancţiunile potrivit unei competenţe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcinã a probei acuzaţiilor şi sancţiunilor sale îndreptate împotriva contravenienţilor", ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã care statueazã principiul statului de drept, democratic şi social, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã. Faptul cã autorul excepţiei atribuie agentului constatator un anumit comportament nu constituie o chestiune de constitu-ţionalitate, ci o problemã de aplicare a legii, care excede controlului instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mircea Sãrãcuţ în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
