Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 259 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 78/2003
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 78/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BNP Consult" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde avocat Dana Babov, pentru autorul exceptiei, şi Eugenia Melania Mihaila, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, deoarece prevederile <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. Prin suspendarea procedurii executãrii silite pornite de creditori se creeazã un dezechilibru între cele doua puteri ale statului: judecãtoreascã şi legiuitoare. Totodatã, se arata ca art. 4 din ordonanta de urgenta ingradeste accesul liber la justiţie al creditorilor cãrora li se suspenda dreptul de a-şi mai recupera creanţele, fiind incalcate astfel dispoziţiile art. 21 şi ale art. 41 din Constituţie. Partea prezenta solicita respingerea exceptiei şi continuarea procedurii de reorganizare judiciarã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , retinand, între altele, ca mãsura suspendãrii procedurii de executare silitã nu aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituţie. Astfel, se considera ca suspendarea executãrii silite, reglementatã de prevederile legale criticate, este o mãsura cu caracter temporar, creanta putând fi satisfacuta şi din alte bunuri ale debitorului.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 28/S/2002, Tribunalul Teleorman - Secţia civilã - judecãtorul sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "BNP Consult" S.A. din Craiova. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi pe cele ale art. 125 privind instanţele judecãtoreşti, întrucât, "prin caracterul obligatoriu al suspendãrii procedurii, legislativul intervine în mod neconstitutional în înfãptuirea actului de justiţie, demersurile creditorilor pentru recuperarea creanţelor lor rãmânând nefinalizate". În opinia autorului exceptiei, "suspendarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului la cererea unui terţ, asa cum dispune textul de lege examinat, goleste de conţinut şi de eficienta dreptul de a se adresa justiţiei, de vreme ce creditorii care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea în incapacitate de plata, independent de vointa şi de vina lor, nu mai pot stãrui în continuarea procedurii în vederea recuperãrii integrale sau cel puţin parţiale a creanţelor lor". Totodatã, autorul exceptiei susţine ca, din coroborarea dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 şi a celor ale <>art. 7 alin. (1) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, rezulta ca "se determina imposibilitatea creditorilor de a-şi recupera creanţele, consecinţe datoritã cãrora dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului însuşi, iar nu numai restrangerea vremelnicã a exerciţiului acestuia". În motivarea exceptiei, se face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/1992 şi nr. 50/2000, prin care s-a stabilit ca o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei este contrarã principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Tribunalul Teleorman - Secţia civilã considera ca "suspendarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului lipseşte creditorii de posibilitatea valorificãrii drepturilor lor legitime prin recuperarea creanţelor şi le restrânge accesul liber la justiţie, situaţie în care prevederile <>art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 şi <>art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 determina imposibilitatea creditorilor de a-şi recupera creanţele". Instanta face referire în cuprinsul încheierii la jurisprudenta Curţii Constituţionale (deciziile nr. 6/1992 şi nr. 50/2000), care s-a pronunţat în alte cazuri cu privire la dispoziţii legale prin care se suspenda cursul judecaţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive. Se retine ca, "în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervinã în procesul de realizare a justiţiei, astfel cum se menţioneazã în considerentele <>Deciziei nr. 6 din 11 noiembrie 1992 a Curţii Constituţionale". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul arata, în esenta, ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât suspendarea procedurii de executare silitã pornitã de creditori, prevãzutã de text, are un caracter temporar, "art. 2 alin. (1) din ordonanta de urgenta prevãzând cazurile în care poate interveni reluarea procedurilor de executare". Mai mult, arata Guvernul, "chiar şi pe perioada în care opereazã suspendarea dreptul creditorilor de a-şi satisface creanţele nu este afectat, potrivit <>art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aceştia având posibilitatea sa urmãreascã alte bunuri aflate în patrimoniul debitorilor". De asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se considera ca "examinarea dispoziţiilor legale criticate ar trebui sa aibã în vedere şi scopul adoptãrii actului normativ contestat, respectiv stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 ". În acest sens, se arata ca mãsura suspendãrii procedurii de executare silitã, prevãzutã la art. 1 din ordonanta de urgenta criticata, este menita sa asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie (în speta, punerea în valoare a unor spaţii dezafectate destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a unor fabrici de nutreturi combinate dezafectate), obligaţie a statului prevãzutã de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Totodatã, Guvernul face referire şi la obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, obligaţie prevãzutã de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Avocatul Poporului apreciazã ca "se impune admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 ". Se arata ca "art. 3 din ordonanta prevede suspendarea de drept a exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a efectuãrii procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 pentru o cauza diferita de cele arãtate la art. 243 din Codul de procedura civilã". Potrivit prevederilor art. 125 din Constituţie, "competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", dar "aceasta nu înseamnã ca legiuitorul poate institui şi reguli de procedura contrare unor dispoziţii sau principii constituţionale". Totodatã, Avocatul Poporului observa ca dispoziţiile criticate "contravin principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie", întrucât "liberul acces la justiţie include dreptul oricãrei persoane de a se adresa instanţei judecãtoreşti competente <<pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime>>, precum şi de a stãrui în continuarea procesului judiciar declansat pana la soluţionarea definitiva a acestuia printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, inclusiv exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege". Astfel, se afirma ca "suspendarea, dispunandu-se pe o perioada nedeterminatã, lipseşte creditorii, timp îndelungat, de orice posibilitate pentru valorificarea drepturilor lor legitime prin recuperarea creanţelor, eventual prin lichidarea activelor sau a întregului patrimoniu al societãţii debitoare". Totodatã se precizeazã ca "restrangerea, prin suspendare, a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie, chiar prin lege, nu este justificatã de nici unul dintre cazurile prevãzute de art. 49 din Constituţie". De asemenea, Avocatul Poporului considera ca "se poate retine şi faptul ca suspendarea pe o perioada îndelungatã a procedurii şi, mai ales, închiderea acesteia în urma privatizãrii societãţii comerciale debitoare determina, poate în multe cazuri, imposibilitatea celorlalţi creditori de a-şi mai recupera creanţele, consecinţe datoritã cãrora dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului însuşi". Apreciind, de asemenea, ca "prin caracterul obligatoriu al suspendãrii procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, iar apoi al închiderii procedurii, prin dispoziţiile legale criticate, legislativul intervine în mod neconstitutional în înfãptuirea actului de justiţie", Avocatul Poporului face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale - Decizia nr. 6/1992 -, prin care s-a stabilit ca "o dispoziţie legalã prin care se suspenda cursul judecaţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala", soluţie "reiterata şi în Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 78 din 12 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 1: "(1) În vederea stimulãrii cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 387/2002, la data încheierii contractului prevãzut la <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, se suspenda orice procedura de executare silitã pornitã de creditori şi orice oferta de vânzare asupra imobilelor a cãror folosinta gratuita a fost acordatã sau urmeazã sa fie acordatã prin contract. (2) În cazul imobilelor ce fac obiectul unor contracte deja încheiate în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, mãsura suspendãrii procedurilor de executare silitã pornite de creditori se aplica de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta. (3) Termenul de prescripţie a dreptului creditorilor de a cere executarea silitã a creanţelor fata de debitorii care au în patrimoniu imobile a cãror folosinta gratuita a fost acordatã prin contract se suspenda pe durata în care procedurile de executare silitã asupra acestor imobile au fost suspendate conform alin. (1) şi (2)."; - Art. 3: "(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica şi în cazul imobilelor aparţinând debitorilor aflaţi în procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau în procedura de dizolvare şi lichidare prevãzutã de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru imobilele la care exista cerere de atribuire şi care îndeplinesc condiţiile prevãzute în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare. (2) Documentaţia aferentã imobilelor menţionate la alin. (1) va fi predatã comisiei constituite în baza prevederilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 216/2002 , în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta."; - Art. 4: "De la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se suspenda dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, pe toatã perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosinţei gratuite." În susţinerea exceptiei, autorul acesteia a invocat, în esenta, încãlcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, a dreptului la acces în justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, a dispoziţiilor art. 49 din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi a prevederilor art. 125 din Constituţie privind instanţele judecãtoreşti, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. (3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege." Critica de neconstituţionalitate consta, în esenta, în susţinerea ca suspendarea cursului judecaţii cererilor privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului sau a executãrii hotãrârilor judecãtoreşti privind bunuri dintre cele vizate de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca principiile constituţionale ale separaţiei puterilor în stat şi ale accesului liber la justiţie, lãsând fãrã conţinut şi eficienta dreptul creditorilor de a se adresa justiţiei şi de a obţine, pe aceasta cale, valorificarea drepturilor lor legitime şi recuperarea creanţelor. În legatura cu prevederile <>art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , coroborate cu cele ale <>art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , se afirma ca creditorii sunt în imposibilitate de a-şi mai recupera creanţele, fiind deci vorba de atingerea dreptului însuşi şi nu numai de restrangerea exerciţiului acestuia. Textul <>art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , invocat în legatura cu încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, are urmãtorul conţinut: "(1) La expirarea termenului de 5 ani prevãzut în contractul de atribuire în folosinta gratuita, fabrica de nutreturi combinate, construcţia zootehnica, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinta gratuita, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosinta gratuita, stabilitã potrivit normelor metodologice." Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca ele sunt întemeiate în ce priveşte încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi al liberului acces la justiţie. Dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 prevãd suspendarea procedurilor de executare silitã pornitã de creditori asupra imobilelor a cãror folosinta gratuita a fost acordatã sau urmeazã sa fie acordatã prin contract. Potrivit art. 3, aceste dispoziţii se aplica şi în cazul imobilelor aparţinând debitorilor aflaţi în procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau în procedura de dizolvare şi lichidare prevãzutã de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Totodatã, potrivit art. 4, se suspenda şi dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , pe toatã perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosinţei gratuite. Astfel fiind, dispoziţiile legale examinate incalca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, principiu care, fãrã sa fie formulat textual, rezulta, în mod evident, asa cum a stabilit Curtea în jurisprudenta sa, din contextul prevederilor constituţionale referitoare la organizarea şi atribuţiile autoritãţilor publice. Totodatã aceste prevederi contravin şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie prin aceea ca mãsura suspendãrii executãrii silite, prevãzutã de textele legale criticate, ingradeste exercitarea de cãtre creditori a dreptului de a acţiona în justiţie pentru apãrarea drepturilor lor. Prin dispoziţiile <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 s-a produs o ingerinta directa a legiuitorului delegat în atribuţiile specifice activitãţii instanţelor judecãtoreşti, prin reglementarea suspendãrii executãrii silite, a procedurilor în curs prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau a celor de dizolvare şi lichidare prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a dreptului creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, pe toatã durata de valabilitate a folosinţei gratuite. Soluţionarea acestor cauze, inclusiv dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , poate fi realizatã numai în cadrul actualului regim constituţional al activitãţii instanţelor judecãtoreşti, potrivit competentei şi procedurii de judecata stabilite de lege. Intervenţia ulterioara a legiuitorului delegat, prin care este paralizata, fãrã termen sau pe timp de 5 ani, într-un fel sau altul, rezolvarea unor litigii, este în mod evident contrarã dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Pe de alta parte, Curtea observa ca prin dispoziţiile criticate este îngrãditã şi exercitarea dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor care se vad în situaţia de a nu-şi mai putea valorifica drepturile impotriva debitorilor, inclusiv a celor recunoscute prin titluri executorii, sau de a nu se mai putea adresa justiţiei pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Or, potrivit alin. (2) al art. 21 din Constituţie, nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accesului liber la justiţie. Este de observat, de asemenea, ca mãsurile instituite prin ordonanta de urgenta sunt pe termen foarte lung, de 5 ani, conform <>art. 4 şi 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , care este termenul contractului încheiat pentru atribuirea în folosinta gratuita a construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incinta. Mai mult, în cazul prevãzut de <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , la care trimit textele criticate, bunurile respective pot fi vândute celor cãrora li s-au dat în folosinta gratuita pentru 5 ani, la expirarea acestui termen, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea bunurilor respective la momentul atribuirii în folosinta gratuita. În legatura cu critica de neconstituţionalitate bazatã pe susţinerea încãlcãrii separaţiei puterilor în stat şi a accesului liber la justiţie, în cazul suspendãrii cursului judecaţii unor cauze aflate în fata justiţiei ori a executãrii hotãrârilor judecãtoreşti definitive, este de remarcat ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a stabilit ca asemenea procedee din partea autoritãţii legiuitoare sunt neconstituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea, în exercitarea controlului a priori, a declarat "neconstituţionale prevederile art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 din Legea privind mãsuri premergãtoare situaţiei juridice a unor imobile trecute în proprietatea statului dupã 23 august 1944". Prin art. 5 al legii respective, se prevedea, asa cum s-a reţinut prin decizia Curţii, ca "pana la adoptarea viitoarei legi se suspenda din oficiu judecarea proceselor de orice natura privitoare la bunurile ce fac obiectul art. 1 din legea în discuţie, precum şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive pronunţate cu privire la asemenea bunuri". Cu privire la aceasta prevedere a legii, Curtea a stabilit, în considerentele deciziei, ca "incalca raporturile constituţionale dintre puterea legislativã şi cea judecãtoreascã", întrucât "în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervinã în procesul de realizare a justiţiei". De asemenea, Curtea a reţinut ca "o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecãtoreascã în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacã numai cu referire la o anumitã categorie de cauze şi pentru o anumitã perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autoritãţi. De aceea, o dispoziţie legalã prin care se suspenda cursul judecaţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala". De asemenea, prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000, Curtea Constituţionalã a reţinut ca "o prevedere legalã prin care s-ar interzice - fie şi numai temporar - executarea unei hotãrâri judecãtoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrarã principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat". Aceste considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata. Este adevãrat ca, prin mai multe decizii, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat recent asupra dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , stabilind, cu majoritate de voturi, ca acestea sunt constituţionale. Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , retinand, între altele, în raport cu motivele invocate de autorii excepţiilor, ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care consacra dreptul liberului acces la justiţie. Situaţiile reglementate prin aceasta ordonanta au fost însã diferite de cele prevãzute de <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , dat fiind ca mãsura suspendãrii este pronunţatã de instanta competenta, pe o perioada limitatã, de numai un an, cu drept de a fi prelungitã cu încã un an, dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute în ordonanta. Faptul ca, prin mai multe decizii, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în anii 2002 şi 2003, asupra dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , stabilind, cu majoritate de voturi, ca acestea sunt constituţionale, constituie prin nuantarile fãcute, în realitate, nu o abatere de la jurisprudenta Curţii Constituţionale, ci o consolidare a acesteia cu privire la separaţia puterilor în stat şi la accesul liber la justiţie. Astfel, Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, prin deciziile referitoare la <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , ca acest text nu este neconstitutional, întrucât "suspendarea exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justiţie, dat fiind ca, prin însãşi natura ei, aceasta mãsura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã (de numai un an, cu posibilitatea prelungirii ei încã un an), potrivit <>art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute de alin. (1) al aceluiaşi articol". Pe de alta parte, Curtea a reţinut ca, "în condiţiile în care mãsura suspendãrii nu opereazã de drept, ci, asa cum s-a arãtat, în cadrul unei proceduri judiciare, creditorii şi toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa înfãţişeze instanţei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor condiţiilor prevãzute de lege pentru a se dispune suspendarea acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de lege". În acelaşi sens, s-a mai reţinut de cãtre Curte, "este de observat ca procedura suspendatã pe cale judiciarã urmeazã sa se inchida tot pe cale judiciarã, fie în condiţiile prevãzute de <>art. 117 şi urmãtoarele din Legea nr. 64/1995 - dacã nu s-a realizat privatizarea -, fie în condiţiile prevãzute de art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului 38/2002, în urma privatizãrii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni". Pe de alta parte, Curtea a mai reţinut ca "titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comercialã ajunsã în incapacitate de plata au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , sa îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societãţii privatizate". (În acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Decizia nr. 49 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003, Decizia nr. 95 din 6 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003). Aceasta jurisprudenta a Curţii Constituţionale, care, în cazul supendarii unor cauze aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, ca şi a executãrii silite, distinge în ceea ce priveşte constituţionalitatea legilor care prevãd aceste mãsuri, dupã cum ele opereazã de drept, sau prin decizia instanţelor, precum şi prin stabilirea unor termene imprecise sau lungi ori, dimpotriva, a unor termene scurte, precis prevãzute, este concordanta mutatis mutandis cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Hotãrârea Sectiei a II-a a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001, definitiva la 25 iunie 2002, pronunţatã în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit ca "în principiu un sistem de suspendare temporarã a plãţii creanţelor unei întreprinderi comerciale în criza, autorizata sa continue activitatea sa productiva în interesul economiei naţionale, nu este criticabila în sine, având în vedere marja de apreciere autorizata de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale]. Totuşi un astfel de sistem implica riscul de a impune creditorilor o sarcina excesiva în ceea ce priveşte posibilitatea de a recupera bunurile lor şi trebuie deci prevãzute anumite garanţii de procedura pentru a veghea ca aceasta aplicare a sistemului şi a incidentei sale asupra dreptului de proprietate al particularilor sa nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "BNP Consult" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilã şi constata ca dispoziţiile <>art. 1, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , sunt neconstituţionale. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
