Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 259 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 27 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales cu delegaţie la dosar. De asemenea, rãspunde, pentru partea Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, apãrãtorul ales cu delegaţia depusã la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul apãrãtorului autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisã a excepţiei. Apãrãtorul pãrţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei achieseazã la concluziile reprezentatului autorului excepţiei, solicitând, de asemenea, admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textul de lege ce formeazã obiect al acesteia nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.950/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" -S.A. din Bucureşti într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei hotãrâri emise de Guvern.
În motivarea excepţiei se susţine cã textul de lege criticat nu dã posibilitatea pãrţilor de a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, întrucât, pe de o parte, condiţiile în care se poate solicita suspendarea executãrii unui act administrativ unilateral nu sunt suficient de bine delimitate, iar, pe de altã parte, instituie o procedurã care permite judecarea cauzei fãrã ca toate pãrţile sã fi luat cunoştinţã de înscrisurile existente la dosar şi fãrã sã se permitã administrarea de probatorii de cãtre toate pãrţile din proces. Se aratã cã folosirea unor "noţiuni relativ largi" precum cazuri bine justificate sau prevenirea unei pagube iminente dau posibilitatea unor interpretãri arbitrare, subiective, din partea judecãtorului. În continuare, se susţine cã, prin acordarea posibilitãţii de a suspenda, pe cale judiciarã, în regim de urgenţã, efectele unui act administrativ care pune în executare o politicã de dezvoltare regionalã, se încalcã principiul enunţat în art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie. În argumentarea acestei critici se aratã cã, în cauzã, se tinde tocmai la suspendarea unui act administrativ care pune în aplicare politica Uniunii Europene în domeniul comunicaţiilor electronice, mai exact, în domeniul spectrelor de frecvenţã radio. În fine, se susţine cã prevederile <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), privând un operator economic de drepturile sale nãscute dintr-un act administrativ la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vãtãmatã şi fãrã a avea loc o judecatã asupra fondului pretenţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã prevederile <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorului excepţiei şi pãrţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 14: "Suspendarea executãrii actului
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (2) potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare, art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la obligaţia statului de a aplica politicile de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în jurisprudenţa sa, a reţinut cã dispoziţiile <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie posibilitatea persoanei vãtãmate prin actul administrativ de a solicita instanţei competente suspendarea executãrii actului pânã la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia. Pentru a fi admisã, cererea de suspendare trebuie sã întruneascã douã condiţii cumulative: sã fie formulatã în cazuri bine justificate şi, respectiv, suspendarea sã previnã apariţia unei pagube iminente. Cu privire la susţinerile potrivit cãrora aceste condiţii ar reprezenta "noţiuni relativ largi", care ar conduce la arbitrar în actul de justiţie, deci la absenţa unui proces echitabil, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999).
Suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o mãsurã excepţionalã, ce se dispune atunci când existã o îndoialã cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului, şi determinã încetarea temporarã a producerii efectelor juridice ale acestuia. Prin urmare, textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vãtãmatã în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executãrii actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altã parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limiteazã eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre persoanele vãtãmate, fãrã sã intre în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Nu este încãlcat, aşa cum susţine autorul excepţiei, dreptul la un proces echitabil, prin lipsa posibilitãţii de a administra probe în etapa procesualã vizatã de textul de lege criticat. Prin soluţionarea de urgenţã a cererii de suspendare a executãrii actului administrativ nu sunt afectate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil într-o societate democraticã. Fiind citate, pãrţile îşi pot face apãrãrile pe care le considerã necesare, personal sau prin avocat, şi pot propune probele pe care le apreciazã ca fiind utile, astfel încât nu se poate susţine cã textul de lege criticat ar nesocoti dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil sau pe cele care garanteazã dreptul la apãrare. În plus, fraza a doua a <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se considerã vãtãmatã de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executãrii acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fãrã nicio formalitate. Aşadar, inclusiv în eventualitatea soluţionãrii pe fond a litigiului în care va fi cenzuratã legalitatea actului administrativ contestat, pãrţile vor putea administra toate probele pe care le considerã necesare, în condiţiile unui proces care întruneşte toate garanţiile care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
În acest sens sunt, de exemplu, <>deciziile nr. 594 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, nr. 47 din 31 ianuarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, sau nr. 177 din 2 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.
În continuare, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt de naturã sã conducã la o nesocotire a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încãlcarea art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie privind obligaţia statului de a aplica politicile de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene, Curtea constatã cã aceste prevederi din Legea fundamentalã nu sunt incidente în analizarea constituţionalitãţii prevederilor <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Urmeazã ca instanţa în faţa cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, examinând fondul litigiului, sã stabileascã dacã actul administrativ cu caracter normativ a cãrui executare se solicitã a fi suspendatã, şi anume <>Hotãrârea Guvernului nr. 61/2008 privind procedura de selecţie pentru acordarea unei licenţe naţionale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea furnizãrii de reţele de date şi servicii de comunicaţii electronice mobile în benzile de frecvenţe 410-415/420-425 MHz, se circumscrie sau nu obligaţiei instituite în sarcina statului de art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
