Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 259 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006), Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", şi ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal" din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ioan Leon Rus într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj.
În motivarea excepţiei autorul acesteia are în vedere urmãtoarele aspecte: "1. stabilirea nejudiciarã a vinovãţiei contravenţionale şi sarcina probei în procedura judiciarã contravenţionalã de drept comun; 2. aplicabilitatea normelor constituţionale şi contravenţionale consacrând dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovãţie; 3. violarea dreptului la respectarea prezumţiei de nevinovãţie de normele juridice privind procedura contravenţionalã de drept comun; 4. contrarietatea dintre normele juridice privind procedura contravenţionalã judiciarã de drept comun şi principiul constituţional şi convenţional al statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului".
I. Prima criticã de neconstituţionalitate are în vedere douã probleme distincte: stabilirea nejudiciarã a vinovãţiei contravenţionale şi sarcina probei în procedura judiciarã contravenţionalã de drept comun.
Cu referire la stabilirea nejudiciarã a vinovãţiei contravenţionale, se considerã cã utilizarea, în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , şi în special în art. 18, art. 16 alin. (1), (5) şi (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi (3), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (1) şi (3), art. 27, art. 38 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 28 şi 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 14 alin. (3) şi art. 39 alin. (2), a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmã cã a sãvârşit o contravenţie are "semnificaţia de persoanã vinovatã de sãvârşirea unei contravenţii, iar nu de persoanã cercetatã sau acuzatã de sãvârşirea unei contravenţii, înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale sã rãmânã irevocabil şi executoriu". De asemenea, toate aceste elemente "semnificã evident stabilirea, direct prin lege, a faptului cã ne aflãm în prezenţa unei fapte prevãzute şi sancţionate de acte normative contravenţionale, cã acestea prezintã pericol social şi cã ea a fost sãvârşitã cu vinovãţie de persoana în cauzã".
În legãturã cu sarcina probei în procedura contravenţionalã de drept comun, se aratã cã, în ipoteza în care sancţiunea contravenţionalã "a fost aplicatã anterior de agentul administrativ, «contravenientul» care formuleazã plângerea se aflã în situaţia de a fi partea care a sesizat instanţa judecãtoreascã". Ca atare, el are poziţia procesualã de contestator, în timp ce organul care a aplicat sancţiunea este intimat, acestuia revenindu-i şi sarcina de a rãsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal. Pe aceastã cale, contestatorul "contravenient" trebuie sã îşi dovedeascã nevinovãţia în faţa judecãtorului, fãrã ca agentul administrativ sã fie obligat sã dovedeascã vinovãţia persoanei cãreia i-a aplicat sancţiunea.
II. A doua criticã de neconstituţionalitate are în vedere aplicarea în materia contravenţiilor a prezumţiei de nevinovãţie, consacratã de art. 23 alin. (11) din Constituţia României şi de art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, principala problemã pe care o ridicã autorul excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere faptul cã materia contravenţiilor intrã în domeniul "penal", chiar dacã dreptul intern nu o consacrã ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care ţin de natura faptei şi de gravitatea sancţiunii.
III. Potrivit celei de-a treia critici de neconstituţionalitate, normele legale privind procedura judiciarã contravenţionalã de drept comun violeazã dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovãţie. În acest sens, se aratã cã prezumţia de nevinovãţie trebuie respectatã atât de instanţa judecãtoreascã, cât şi de legiuitor, ca şi de structurile administrative în activitatea de aplicare a legii. Totodatã, prezumţia de nevinovãţie "comandã ca sarcina probei sã revinã acuzãrii" şi ca orice dubiu sã profite "acuzatului", aşa cum s-ar fi pronunţat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Barbera, Messegue şi Jabardo împotriva Spaniei, 1988. În concluzie, considerã cã "procedura contravenţionalã românã de drept comun violeazã evident dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovãţie, consacrat de art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeanã a drepturilor omului şi interpretat în lumina instanţei de contencios european".
IV. În sfârşit, o ultimã criticã de neconstituţionalitate constã în aceea cã principiul statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, ar fi încãlcat de normele juridice privind procedura contravenţionalã judiciarã de drept comun, prin faptul cã "poliţistul este liber sã constate contravenţiile şi sã aplice sancţiunile potrivit unei competenţe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcinã a probei «acuzaţiilor» şi sancţiunilor sale îndreptate împotriva «contravenienţilor» automat vinovaţi, aceştia fiind obligaţi sã adune şi sã prezinte probe pentru a anula mãsura poliţistului, pentru a înlãtura sancţiunea care le-a fost aplicatã de acesta, pentru a-şi dovedi nevinovãţia". Ca atare, considerã cã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , sunt contrare şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din aceasta, "în lumina preambulului Convenţiei europene a drepturilor omului, interpretat, la rândul sãu, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului".
Judecãtoria Cluj-Napoca, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 183/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului "contravenient", şi ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia "necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal" din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ordonanţã modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 526/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.149 din 6 decembrie 2004, prin <>Legea nr. 352/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, şi prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...]
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal.";
- Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu.";
- Art. 18: "Contravenientul este obligat sã prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cãrora se fac menţiunile prevãzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.";
- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia.";
- Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, dupã caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacã este cazul, pãrţii vãtãmate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...]
(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendã, precum şi dacã a fost obligat la despãgubiri, odatã cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de platã. În înştiinţarea de platã se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitãrii amenzii la instituţiile abilitate sã o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, dupã caz, a despãgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sã se procedeze la executarea silitã.";
- Art. 26 alin. (3): "În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuzã sã semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de platã se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o lunã de la data încheierii.";
- Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţãrii de platã se face prin poştã, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemneazã într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.";
- Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceastã posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep sã curgã de la miezul nopţii zilei urmãtoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sãrbãtoare legalã sau când serviciul este suspendat se va prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitãţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achitã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritãţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sã administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cãrei razã acestea funcţioneazã, de cetãţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul sãvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de platã electronicã în cadrul Ghişeului virtual de plãţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:
a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plãtitorului sau a dovezii de platã emise de Ghişeul virtual de plãţi, aceasta specificând data şi ora efectuãrii plãţii;
b) se eliminã obligativitatea pentru plãtitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de platã emisã de Ghişeul virtual de plãţi cãtre agentul constatator sau organul din care acesta face parte.";
- Art. 33 alin. (1): "Judecãtoria va fixa termen de judecatã, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea temeinicã a cauzei.";
- Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) care consacrã prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile care definesc România ca stat de drept, democratic şi social, precum şi preambulului şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia ridicatã, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare identicã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, reţinând, în esenţã, cã "utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat cã "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare". Nici critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã nu a fost reţinutã, constatându-se cã legiuitorul îi atribuie agentului constatator competenţe în concordanţã cu principiile şi normele constituţionale.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
