Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 259 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 497 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Stãnciulescu în Dosarul nr. 1.912/P/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Mariana Laurenţia Nicolae a depus la dosar concluzii scrise prin care se solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.912/P/2004, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Stãnciulescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate, care exclud calea de atac a apelului pentru infracţiunile menţionate în text, contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, cât şi celor cuprinse în art. 129, privind folosirea cãilor de atac, întrucât "anumite sentinţe emise de instanţele de judecatã pot fi atacate numai cu recurs, nedându-se posibilitatea reexaminãrii fondului cauzei şi în calea de atac - apelul - ceea ce duce la apariţia multor erori judiciare [...]". Se apreciazã cã "se impune declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 361 lit. a) Cod procedurã penalã, dând posibilitatea tuturor persoanelor interesate sã parcurgã toate cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti considerate a fi nelegale".
Tribunalul Argeş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât instituirea cãilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, care, în considerarea naturii infracţiunilor ce constituie obiectul procesului penal, poate institui reguli speciale de procedurã, fãrã ca prin aceasta sã creeze vreun privilegiu ori vreo discriminare între cetãţeni.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã soluţia legislativã consacratã prin textul de lege criticat nu creeazã nici un privilegiu sau discriminare între cetãţeni, fiind în concordanţã cu principiul egalitãţii în drepturi, care presupune un tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Totodatã, Guvernul aratã cã "drepturile procesuale sunt garantate, iar un control judiciar corespunzãtor se exercitã şi în cazurile în care se poate uza de o singurã cale ordinarã de atac, cea a recursului".
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale care reglementeazã egalitatea în drepturi, întrucât nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac a apelului, atât timp cât se asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Se aratã, totodatã, cã art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã este în deplin acord cu art. 129 din Legea fundamentalã, care încredinţeazã legiuitorului dreptul de a stabili cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a) sentinţele pronunţate de judecãtorii privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a)."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele cuprinse în art. 128 (devenit, urmare a revizuirii Constituţiei, art. 129) referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie excepţii de la regula triplului grad de jurisdicţie, sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care dau în competenţa exclusivã a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecatã şi a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, chiar şi în situaţia în care sentinţa instanţei de fond nu poate fi atacatã cu apel, este asiguratã posibilitatea "reexaminãrii fondului cauzei", întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, "Recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 385^9, iar instanţa este obligatã ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele".
Textul de lege criticat nu contravine, de asemenea, prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece acesta se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, fãrã privilegii sau discriminãri. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 1/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, faptul cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor, principiul egalitãţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. În considerentele aceleiaşi decizii Curtea a mai reţinut cã accesul liber la justiţie nu presupune ca acesta sã fie asigurat la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, de exemplu prin <>Decizia nr. 159 din 21 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000. Prin aceastã decizie, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, iar soluţia adoptatã atunci, precum şi considerentele pe care se întemeiazã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Stãnciulescu în Dosarul nr. 1.912/P/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
