Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 258 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Petricã Herãscu în Dosarul nr. 9.167/233/2006 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.167/233/2006, Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Petricã Herãscu într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã art. 2 şi <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2) şi art. 126 alin. (6), şi art. 24, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, considerã cã "instanţa de fond are obligaţia sã soluţioneze cauza sub toate aspectele, fãrã sã condiţioneze accesul la un proces echitabil de achitarea unei taxe de timbru în prealabil". În ceea ce priveşte <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , susţine cã acesta înfrânge prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 146 lit. d), precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece cenzurarea de cãtre instanţa de judecatã a unei excepţii de neconstituţionalitate reprezintã "o îngrãdire la liberul acces la justiţie în materie de neconstituţionalitate, singura instanţã competentã fiind Curtea Constituţionalã". Instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea acesteia, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 742/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, precum şi dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Aceste dispoziţii de lege au urmãtorul conţinut: - <>Art. 2 din Legea nr. 146/1997 : "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [... ] (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacã nu se solicitã şi repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial. (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestatã. (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în acţiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instanţã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."; - <>Art. 20 din Legea nr. 146/1997 : "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã, în cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii. (4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal. (5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare."; - <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2) şi art. 126 alin. (6), art. 24 şi art. 146 lit. d), precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi, ulterior sesizãrii sale, art. 2 din lege a fost completat cu un nou alineat, (1^1), introdus prin <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 , soluţia legislativã criticatã nu a fost modificatã. Astfel, Curtea reţine cã asupra obligativitãţii plãţii anticipate a taxelor judiciare de timbru s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, statuând cã prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens sunt, spre exemplu, <>Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, şi <>Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005. În aceste decizii Curtea a reţinut cã nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, statuând, în esenţã, cã aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. În aceste condiţii, soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Curtea atrage atenţia cã autorul excepţiei a invocat în numeroase cauze neconstituţionalitatea acestor dispoziţii de lege, cu motivare identicã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Petricã Herãscu în Dosarul nr. 9.167/233/2006 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
