Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 258 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) si (8), art. 259 alin. (7) lit. a) si b) si alin. (8) si art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si ale art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 21 mai 2010
DECIZIE nr. 258 din 16 martie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Camelia Pânzaru în Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 1.304/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.993/211/2009, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Camelia Pânzaru cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 creeazã, prin dispoziţiile cuprinse în lit. a) şi b), o situaţie discriminatorie, care contravine art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Astfel, persoanele care nu realizeazã venituri impozabile sunt privilegiate, întrucât pot obţine calitatea de asigurat plãtind contribuţia pe ultimele 6 luni, în timp ce persoanele care realizeazã astfel de venituri obţin aceeaşi calitate cu condiţia plãţii contribuţiei pe ultimii 5 ani. Mai mult, acest text de lege profitã celor ce în realitate obţin venituri fãrã a le declara organelor fiscale, încurajând astfel "munca la negru". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 raportate la prevederile art. 259 alin. (8) şi art. 257 alin. (8) din aceeaşi lege, precum şi la cele ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , susţin cã acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie.
În acest sens, aratã cã, în aplicarea acestor texte de lege, au fost stabilite obligaţii de platã pe baza unor creanţe nãscute începând cu anul 2000, având ca temei legal prevederile <>Legii nr. 95/2006 , aceasta în condiţiile în care titlul VIII din aceastã lege, care reglementeazã stabilirea acestor obligaţii, a intrat în vigoare în luna mai a anului 2006.
Judecãtoria Cluj-Napoca, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 56/2006 şi <>Decizia nr. 934/2006 , aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici celui privind aşezarea justã a obligaţiilor fiscale. De asemenea, considerã cã obligaţia de platã a contribuţiei prevãzute de lege şi pentru o perioadã anterioarã intrãrii în vigoare a actului normativ nu poate fi consideratã ca aducând atingere principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, aratã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 257 alin. (2) şi (8): "(2) Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;
c) veniturilor din agriculturã supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silviculturã, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadreazã la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din pensiile care depãşesc limita supusã impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeazã venituri de natura celor prevãzute la lit. a)-e), alin. 21 şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar.[... ]
(8) Termenul de prescripţie a plãţii contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevãzut pentru obligaţiile fiscale.";
- Art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8): "(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) sã achite contribuţia legalã lunarã pe ultimele 6 luni, dacã nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculatã la salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii, calculându-se majorãri de întârziere;
b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã; [...]
(8) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (7) termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculeazã începând cu data primei solicitãri de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurãri de sãnãtate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calitãţii de asigurat, dupã caz.";
- Art. 863 lit. b): "Prezenta lege intrã în vigoare astfel: [... ]
b) la 30 de zile de la publicare: titlul I «Sãnãtatea publicã», titlul II «Programele naţionale de sãnãtate», titlul V «Asistenţa medicalã comunitarã», titlul VII «Spitalele», titlul VIII «Asigurãrile sociale de sãnãtate», titlul XVI «Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Şcolii Naţionale de Sãnãtate Publicã şi Management Sanitar»;".
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel."
Autorii excepţiei considerã cã sunt încãlcate urmãtoarele prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) care consacrã neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã un prim aspect pus în discuţie de autorii excepţiei vizeazã existenţa unui tratament juridic diferenţiat la care sunt supuse persoanele care realizeazã venituri impozabile în raport cu cele care nu realizeazã astfel de venituri, tratament instituit de prevederile <>art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 .
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi impune instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii identice. Aceasta nu înseamnã însã omogenitate, astfel cã situaţii diferite permit şi uneori impun o reglementare diferitã, în deplin acord cu principiul constituţional amintit.
În mod asemãnãtor, principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor sã se facã în acelaşi mod de cãtre toţi contribuabilii, prin excluderea oricãrui privilegiu sau discriminãri, astfel ca, la venituri egale, contribuţia sã fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însã ca aşezarea sarcinilor fiscale sã ţinã cont de capacitatea contributivã a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale sã se ţinã seama de necesitatea de protecţie a pãturilor sociale celor mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizeazã situaţia individualã şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauzã.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci când, prin <>Legea nr. 264/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioarã a <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 a fost modificatã, instituindu-se un tratament juridic diferit dupã cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin aceastã modificare s-a urmãrit realizarea unei situaţii mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri şi a cãror situaţie, obiectiv mai dificilã din punct de vedere financiar, impunea un efort disproporţionat pentru a obţine calitatea de asigurat în condiţiile <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 în raport cu efortul depus de persoanele care realizeazã venituri impozabile. În plus, s-a avut în vedere şi faptul cã, în situaţia acestei din urmã categorii de persoane, neachitarea contribuţiei la fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate nu a fost justificatã de imposibilitatea obiectivã a acestora de a îndeplini aceastã obligaţie, ci pe ignorarea ei.
Pentru aceste motive, Curtea apreciazã cã diferenţa de tratament juridic instituitã de prevederile <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 este rezonabilã şi proporţionalã cu situaţia avutã în vedere de legiuitor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la principiul neretroactivitãţii legii civile, Curtea constatã cã niciunul dintre textele de lege criticate nu conţine prevederi prin care sã se indice aplicarea retroactivã a legii, astfel cã acestea încep sã producã efecte juridice dupã intrarea în vigoare a legii. De asemenea, aceste texte de lege nu prevãd intrarea în vigoare a legii contrar normelor constituţionale ale art. 78.
Cenzurarea modului în care instanţele aplicã legea, criticat de asemenea de autorul excepţiei, nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional.
De altfel, Curtea constatã cã asupra aspectelor analizate în prezenta cauzã s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) şi (8), art. 259 alin. (7) lit. a) şi b) şi alin. (8) şi <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, precum şi ale <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Camelia Pânzaru în Dosarul nr. 7.993/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
