Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 257 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 98 alin. (2) si ale art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ale <>art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Ionica Speianu în Dosarul nr. 2.122/C/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã într-un litigiu de munca. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, fata de prevederile <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, deoarece prin <>Legea nr. 338/2002 dispoziţia criticata a fost modificatã în sensul ca se recunoaşte ca vechime de cotizare şi perioada necontributiva în care salariata a beneficiat de drepturi de asigurãri sociale. Dispoziţiile art. 183 alin. (3) din aceeaşi lege nu sunt determinante în soluţionarea cauzei, astfel ca şi fata de acestea excepţia este inadmisibila. Solicita respingerea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.122/C/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ale <>art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 , excepţie ridicatã de Ionica Speianu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt într-o contradictie flagrantã cu pactele şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la protecţia mamei şi copilului, precum şi a muncii salarizate, tratate la care România este parte, fiind incalcate prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie. Astfel dispoziţiile <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt contrare prevederilor art. 8 pct. 1 din Carta socialã europeanã revizuitã, precum şi ale art. 10 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, întrucât nu recunosc dreptul salariatelor care au un stagiu minim de cotizare în sistemul asigurãrilor sociale de a naşte un nou copil şi de a beneficia de indemnizaţia de asigurãri sociale fãrã a fi necesar un nou stagiu minim de cotizare, iar dispoziţiile art. 183 alin. (2) sunt contrare prevederilor art. 2 pct. 2 şi ale art. 7 lit. a) pct. (i) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata în privinta <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , întrucât dispoziţiile acestuia contravin prevederilor art. 8 pct. 1 din Carta socialã europeanã revizuitã şi ale art. 10 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 183 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , instanta considera ca aceasta este nefondata. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca, fata de reglementãrile cuprinse în Carta socialã europeanã revizuitã şi în Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate de autorul exceptiei, cu raportare la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, "prevederile <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot fi considerate ca neconstituţionale". Având în vedere, însã, modificarea adusã textului de lege examinat prin <>Legea nr. 338/2002 , potrivit cãreia stagiul de cotizare de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului poate fi "realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevãzute la art. 38", motivul de neconstituţionalitate a încetat, iar excepţia a devenit inadmisibila. În legatura cu dispoziţiile <>art. 183 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , referitoare la majorarea veniturilor salariale şi a celor asigurate, pentru evitarea diminuãrii venitului net al salariaţilor ca urmare a suportãrii de cãtre aceştia a contribuţiei la asigurãrile sociale, arata ca se ridica doar probleme de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate. Avocatul Poporului apreciazã ca textul <>art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 este neconstitutional, întrucât "contravine prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţia României, care garanteazã concediul de maternitate plãtit, fãrã a distinge asupra naşterii copiilor". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 183 alin. (2) din aceeaşi lege, considera ca sub acest aspect se ridica o problema de aplicare a reglementãrilor legale, iar nu constituţionalitatea textelor de lege criticate, or, "interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecata în opera de infaptuire a justiţiei". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 98 alin. (2) şi ale <>art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 98 alin. (2): "Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului."; - Art. 183 alin. (3): "Pentru asiguraţii care realizeazã venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevãzutã la alin. (2) se aplica la acest plafon." <>Art. 98 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede, printre altele, dreptul la "a) indemnizaţia pentru maternitate; [...] d) indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav". Potrivit art. 121 lit. a) din aceeaşi lege, indemnizaţia pentru creşterea copilului se acorda pana la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap. În sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) persoana care a beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea unui copil poate beneficia de indemnizaţie pentru maternitate sau pentru creşterea copilului urmãtor numai dacã în ultimele 12 luni a cotizat la asigurãrile sociale o perioada de cel puţin 6 luni. <>Art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 se referã la majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate corespunzãtor cu majorarea cotei de contribuţie de asigurãri sociale, suportate de asiguraţi. Potrivit susţinerilor autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale." Neconcordanta dispoziţiilor legale criticate se susţine în raport cu urmãtoarele reglementãri internaţionale: - Art. 8 pct. 1 din Carta socialã europeanã revizuitã, ratificatã de România prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, conform cãruia: "În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucratoarelor la protecţia maternitatii, pãrţile se angajeazã: 1. sa asigure lucratoarelor, înainte şi dupã naştere, un repaus cu o durata totalã de cel puţin 14 sãptãmâni fie prin concediu plãtit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socialã sau prin prestaţii din fonduri publice;" - Art. 2. pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, având urmãtorul conţinut: "Statele pãrţi la prezentul pact se angajeazã sa garanteze ca drepturile enunţate în el vor fi exercitate fãrã nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau orice alta împrejurare."; - Art. 7 lit. a) pct. (i) din acelaşi pact, potrivit cãruia "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice, care sa asigure îndeosebi: a) remuneraţia care asigura tuturor membrilor cel puţin: (i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala, fãrã nici o distincţie; în special, femeile trebuie sa aibe garanţia ca condiţiile de munca ce li se acorda nu sunt inferioare acelora de care beneficiazã bãrbaţii şi sa primeascã aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi munca;". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: Potrivit prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, "Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege". Aceasta norma constituţionalã prevede dreptul necondiţionat al femeilor la "concediu de maternitate plãtit". Interpretatã şi aplicatã în concordanta cu reglementãrile art. 8 pct. 1 din Carta socialã europeanã revizuitã, dispoziţia constituţionalã obliga statul "sa asigure lucratoarelor, înainte şi dupã naştere, un repaus cu o durata totalã de cel puţin 14 sãptãmâni fie prin concediu plãtit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socialã sau prin prestaţii din fonduri publice", interpretare obligatorie conform art. 20 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 prevãd acordarea indemnizaţiei pentru maternitate femeilor care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului. Indemnizaţia pentru maternitate (pentru sarcina şi lauzie) se acorda, conform <>art. 118 din Legea nr. 19/2000 , pe o perioada de 126 de zile, deci peste perioada minima prevãzutã în reglementãrile internaţionale. În aceleaşi condiţii, ca o alta mãsura de asistenta socialã, potrivit art. 121 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, se acorda oricãruia dintre pãrinţi indemnizaţia pentru creşterea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv a vârstei de 3 ani în cazul copilului cu handicap. Dispoziţiile legale criticate nu ridica probleme în legatura cu drepturile ce se cuvin asiguraţilor la naşterea şi la îngrijirea primului copil. Probleme se ridica atunci când, dupã expirarea perioadei de 2 ani în care femeia a beneficiat de indemnizaţie pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului, dar înainte de realizarea unui nou stagiu de cotizare la asigurãrile sociale de 6 luni, aceasta naşte un al doilea copil, situaţie în care nu i se recunoaşte dreptul la indemnizaţia pentru maternitate. Având în vedere ca pe perioada în care o salariata a beneficiat de indemnizaţie pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului nu a încetat calitatea sa de salariata, contractul de munca fiind doar suspendat, neacordarea indemnizaţiei pentru maternitate la naşterea celui de-al doilea copil apare ca fiind contrarã dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 8 pct. 1 din Carta socialã europeanã revizuitã. În aplicarea dispoziţiilor <>art. 98 din Legea nr. 19/2000 trebuie avute în vedere şi prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi ale art. 38 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, potrivit cãrora din indemnizaţia pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului nu se datoreazã contribuţie la asigurãrile sociale, iar perioada în care se acorda aceste indemnizaţii este asimilatã cu stagiul de cotizare. Astfel: - Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Contribuţia de asigurãri sociale nu se datoreazã asupra sumelor reprezentând: a) prestaţii de asigurãri sociale care se suporta din fondurile asigurãrilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plãtesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;"; - Art. 38. alin. (1) lit. a): (1) În sistemul public se asimileazã stagiul de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a) a beneficiat sau beneficiazã de drepturi de asigurãri sociale, cu excepţia celor prevãzute la art. 40 lit. a), b), c) şi e)" (excepţiile se referã la pensia pentru limita de varsta, pensia anticipata, pensia anticipata parţialã şi la pensia de urmaş). Dupã sesizarea Curţii Constituţionale, prin <>Legea nr. 338/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale (legea de aprobare a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002), art. 98 alin. (2) a fost modificat în sensul recunoaşterii stagiului de cotizare şi pentru perioada necontributiva. Astfel, textul de lege criticat are în prezent urmãtorul conţinut: "Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguraţii care în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevãzute la art. 38." Aceasta modificare legislativã face ca excepţia ridicatã sa devinã inadmisibila, conform prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Dispoziţiile <>art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu sunt determinante în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, aceste dispoziţii se referã la majorarea salariilor proporţional cu majorarea cotelor de contribuţie la asigurãrile sociale, nefiind contrare nici unei prevederi constituţionale. De asemenea, Curtea constata ca reglementãrile din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate de autor, nu au nici o legatura cu dispoziţiile legale supuse controlului de constitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ca fiind inadmisibila cat priveşte dispoziţiile <>art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Ionica Speianu în Dosarul nr. 2.122/C/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
