Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 7 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, precum si a dispozitiilor art. 160, art. 161 alin. (1) si (2) si ale art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, aprobata si modificata prin Legea nr. 174/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 632 din 12 iulie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3), ale <>art. 118, 119 şi 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitocom" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 5.233/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , întrucât acest text de lege nu mai este în vigoare la data soluţionãrii prezentei excepţii. Referitor la critica dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , aratã cã acestea au fost preluate în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Deoarece Curtea a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii prin <>Decizia nr. 40/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, apreciazã cã excepţia a devenit inadmisibilã. În sfârşit, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 şi 119 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , preluate de art. 160 şi art. 161 alin. (1) şi (2) din Codul de procedurã fiscalã, reprezentantul Ministerului Public considerã cã textele de lege criticate nu relevã nici o contradicţie cu normele constituţionale de referinţã, astfel încât, cu referire la aceste texte, excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 5.233/C/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3), <>art. 118, 119 şi 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitocom" - S.R.L. din Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate aduc atingeri grave drepturilor şi libertãţilor fundamentale prevãzute în Constituţie, restrângând pânã la anulare accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare al persoanelor împotriva cãrora s-a constatat un debit faţã de bugetul de stat. Dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , care stabilesc obligativitatea achitãrii cauţiunii de 20% din suma contestatã, încalcã dreptul de proprietate al debitorului, "prin inventarea unor obligaţii inexistente cãtre bugetul statului", obligând contestatoarea la plata unei sume exorbitante.
Judecãtoria Galaţi apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã art. 10 alin. (3) şi <>art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, ci doar îl condiţioneazã de plata unei cauţiuni, aşa cum majoritatea acţiunilor în justiţie sunt condiţionate de plata taxelor de timbru. Achitarea cauţiunii garanteazã solvabilitatea debitorului şi recuperarea prejudiciului cu celeritate, preîntâmpinând exercitarea abuzivã şi cu rea-credinţã a contestaţiilor vãdit neîntemeiate. De asemenea, <>art. 118 şi 119 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 sunt considerate ca fiind constituţionale, instituirea unei ordini de preferinţã fiind necesarã şi justificatã de importanţa creanţelor privilegiate în raport cu celelalte creanţe.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, întrucât soluţiile legislative criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , cu excepţia celei referitoare la suspendarea obligaţiei de platã a creanţei bugetare pânã la soluţionarea contestaţiei, prevãzutã de art. 10 alin. (3), au fost preluate în Codul de procedurã fiscalã, urmeazã a fi supuse analizei de constituţionalitate prevederile art. 160, art. 161 alin. (1) şi (2) şi ale art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din acesta.
Critica autorului excepţiei referitoare la încãlcarea prin textele de lege menţionate a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care consacrã principiul liberului acces la justiţie, este neîntemeiatã. Deşi neîndeplinirea condiţiei de platã a cauţiunii ar putea reprezenta un fine de neprimire, constituind aparent o restrângere a liberului acces la justiţie, totuşi cauţiunea constituie o garanţie în vederea evitãrii abuzurilor de drept, exercitarea cu rea-credinţã a contestaţiei la executare determinând tergiversarea soluţionãrii cauzelor şi, implicit, amânarea realizãrii creanţelor bugetare.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia se aduce atingere dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se considerã cã dreptul de acces la o instanţã nu este absolut, statul bucurându-se de o anumitã marjã de apreciere, astfel încât limitãrile aduse sã nu atingã dreptul în substanţa sa, sã urmãreascã un scop legitim şi sã pãstreze un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi acest scop.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 10 alin. (3), <>art. 118, 119 şi 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003. Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogatã, potrivit <>art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, cu excepţia art. 152.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 nu au mai fost preluate în <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 devin aplicabile prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, conform cãrora Curtea Constituţionalã poate decide numai asupra actelor normative în vigoare. Constatând cã, la data sesizãrii sale, dispoziţiile <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 erau abrogate, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii ca fiind inadmisibilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 118, 119 şi 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 , Curtea constatã cã acestea au fost preluate în art. 160, art. 161 alin. (1) şi (2) şi, respectiv, în <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, şi au urmãtorul conţinut:
- Art. 160: "(1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori sau când pânã la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 126 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini de preferinţã, dacã legea nu prevede altfel:
a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservarea bunurilor al cãror preţ se distribuie;
b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de muncã, pentru prevenirea îmbolnãvirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de platã a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã;
d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanţele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii publice prin fapte ilicite;
g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri de lucrãri, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creanţe.
(2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţã, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proporţional cu creanţa fiecãruia.";
- Art. 161: "(1) Creditorii bugetari care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţã de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţã a creanţei principale.";
- Art. 164 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile art. 20, 21, 24 şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44. alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"
Autorul excepţiei considerã, de asemenea, cã se încalcã art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia, în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã, atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost aprobatã prin <>Legea nr. 174 din 17 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004. Cu acest prilej art. 164 din ordonanţã a fost abrogat, iar art. 161 alin. (1) a fost modificat, având urmãtoarea redactare: "Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevãzute la art. 131 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţã de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv." Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui nou text, întrucât soluţia legislativã menţinându-se, conservã excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, prin <>Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, cu motivarea cã, independent de finalitatea urmãritã de legiuitor, reglementarea dedusã controlului contravine liberului acces la justiţie, în mãsura în care condiţioneazã însãşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni. Astfel, "instituirea unei cãi de atac ca modalitate de acces la justiţie implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesualã. Or, adãugarea la acestea a unei condiţii suplimentare, a cãrei neîndeplinire are semnificaţia drasticã a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei cu respectiva cale de atac, constituie o îngrãdire a accesului liber la justiţie, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie".
Aşa fiind, conform <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în prezenta cauzã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a devenit inadmisibilã. De altfel, aceste dispoziţii au fost abrogate prin legea de aprobare a ordonanţei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 160 şi ale <>art. 161 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea reţine cã textele de lege criticate stabilesc ordinea de distribuire a sumelor realizate prin executare silitã, respectiv ordinea de preferinţã a stingerii creanţelor fiscale înscrise în titlurile executorii, precum şi prioritatea creditorilor fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil. În susţinerea criticii autorul excepţiei nu argumenteazã în ce mod textele de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale invocate.
În absenţa unei motivãri pertinente a criticii formulate şi în condiţiile în care instituirea unei ordini de preferinţã în satisfacerea diferitelor categorii de creanţe se întemeiazã pe criterii obiective şi rezonabile şi nu arbitrare şi discriminatorii, normele legale deduse controlului nu contravin textelor constituţionale de referinţã, ceea ce impune concluzia cã, în ceea ce le priveşte, excepţia este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Fitocom" S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 5.233/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobatã prin <>Legea nr. 174/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 şi ale <>art. 161 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobatã prin <>Legea nr. 174/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
