Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 13 iunie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială AEG-TECH S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 2.603/85/2012/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 827D/2013.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 19 martie 2013.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.603/85/2012/a1, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială AEG-TECH S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate cu privire la tabelul preliminar de creanţe şi la tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitorului, contestaţie însoţită de o cerere de repunere în termen referitor la admiterea creanţei sale asupra averii debitorului şi la contestarea tabelului preliminar de creanţe.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat îngrădeşte, în mod indirect, accesul liber la justiţie al persoanelor care nu sunt abonate la Buletinul procedurilor de insolvenţă; mai mult, drepturile acestor persoane sunt deduse judecăţii în cadrul unei proceduri de insolvenţă de care acestea nu sunt înştiinţate.
6. Se mai arată că drepturile de creanţă ale societăţii creditoare asupra celei supuse procedurii insolvenţei sunt bunuri în sensul Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în consecinţă, trebuie să fie ocrotite în mod corespunzător.
7. Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile criticate prevăd o procedură derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă, fără a încălca art. 21 din Constituţie. Prin publicarea notificărilor în Buletinul procedurilor de insolvenţă, creditorii care nu se regăsesc în lista prezentată de debitor cunosc deschiderea procedurii şi pot să îşi exercite drepturile în cadrul acesteia, însă lipsa de diligenţă a creditorilor în realizarea creanţelor lor nu este imputabilă lichidatorului judiciar
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
"Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă."
12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) cu referire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie. Din motivarea excepţiei, Curtea reţine că autorul acesteia invocă şi prevederile art. 44 din Constituţie cu privire la dreptul de proprietate privată şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la protecţia proprietăţii. În acest sens, este menţionată Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2005, pronunţată în Cauza Sandor împotriva României.
13. Curtea constată că textul legal criticat a format în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici similare. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menţionate (Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, sau Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). De aceea, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (Decizia nr. 273 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012).
14. Curtea a reţinut că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011). Totodată, susţinerile potrivit cărora nu există posibilitatea practică de a lua cunoştinţă de actele de procedură publicate în Buletinul procedurilor de insolvenţă datorită numărului foarte mare de astfel de publicări şi a resurselor umane limitate nu reprezintă motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 (Decizia nr. 564 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011).
15. Curtea a mai constatat că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaşte denumirea părţii citate (Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011). În acest sens, Curtea a mai arătat că, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor" (Decizia nr. 273 din 22 martie 2012).
16. Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia deciziilor menţionate, precum şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
17. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa sa, Curtea constată că autorul prezentei excepţii critică faptul că, din cauza efectelor pe care le presupune o asemenea soluţie legislativă, dreptul său de creanţă asupra debitorului supus procedurii insolvenţei nu se bucură de o protecţie adecvată.
18. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de creanţă este considerat un bun, ceea ce înseamnă că titularul acesteia are un drept de proprietate asupra creanţei (Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera s.a. şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 31, sau Hotărârea din 4 februarie 2014, pronunţată în Cauza Ceni împotriva Italiei, paragraful 39). Corelativ, se naşte obligaţia statului de a garanta dreptul de proprietate privată, respectiv, în cazul de speţă, de a asigura realizarea dreptului de creanţă. Totuşi, statul, ca regulă generală, nu este direct responsabil pentru debitele entităţilor private, obligaţiile sale limitându-se la acordarea asistenţei necesare creditorului pentru executarea hotărârii judecătoreşti, spre exemplu, prin executori judecătoreşti sau prin procedura insolvenţei (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 90). De aceea, obligaţia statului în procedura insolvenţei se limitează la crearea unui cadru legislativ adecvat care să permită creditorului valorificarea dreptului său de creanţă.
19. Raportând considerentele de principiu enunţate în paragraful anterior la cauza de faţă, Curtea constată că textul legal criticat reprezintă o măsură legislativă de valorificare a dreptului de creanţă pe care îl are creditorul asupra averii debitorului, o asemenea intervenţie etatică fiind justificată prin prisma art. 44 alin. (1) din Constituţie, dar şi prin caracterul său proporţional cu scopul urmărit. Astfel, având în vedere art. 44 alin. (1) din Constituţie, care prevede că atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege, legiuitorul este competent să supună valorificarea dreptului menţionat unor condiţionări, care, în cazul de faţă, vizează înştiinţarea creditorului neidentificat în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la data de la care curge termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului [termen-limită care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii - art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006]. Aceste condiţionări nu pot fi arbitrare, ci trebuie să aibă în vedere un scop legitim urmărit. În cauza de faţă, Curtea constată că scopul Legii nr. 85/2006 este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă [art. 2 din lege], procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 205 din 10 aprilie 2013). Astfel, înştiinţarea creditorului neidentificat în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege prin Buletinul procedurilor de insolvenţă pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului se datorează imposibilităţii citării acestuia prin Codul de procedură civilă - necunoscându-se elementele de identificare a creditorului (denumire, adresă etc.) - şi are ca scop, pe de o parte, încunoştinţarea creditorului neidentificat de deschiderea procedurii, iar, pe de altă parte, necesitatea întocmirii tabelului preliminar şi, ulterior, definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, tabel care, practic, oferă o imagine generală şi unitară asupra creanţelor asupra debitorului şi în funcţie de care administratorul/lichidatorul judiciar se va ghida în activitatea sa (a se vedea, mutatis mutandis, în privinţa examinării de ansamblu a intereselor concurente într-o procedură de insolvenţă, şi Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 115).
20. Prin prisma principiului proporţionalităţii, Curtea constată că măsura criticată este adecvată - fiind capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului, în acest sens fiind înfiinţat Buletinul procedurilor de insolvenţă ca un instrument necesar, printre altele, pentru încunoştinţarea creditorilor neidentificaţi cu privire la deschiderea procedurii şi proporţională - existând un just echilibru şi un raport rezonabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi necesitatea protecţiei drepturilor fundamentale ale individului, şi anume a dreptului de proprietate. Astfel, o asemenea procedură reglementată în vederea realizării dreptului creditorului nu este de natură a induce un caracter iluzoriu al dreptului de proprietate privată, fiind, din contră, o măsură activă şi efectivă în vederea realizării acestuia, ce dă curs obligaţiei pozitive a statului atât de a garanta dreptul de proprietate privată, cât şi de a crea un cadru legislativ necesar acoperirii pasivului debitorului aflat în insolvenţă.
21. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legiuitorul are o marjă largă de apreciere în implementarea politicilor sociale şi economice, mai ales în situaţia în care statul trebuie să ţină cont de interesele private concurente în relaţiile orizontale din cadrul procedurilor de insolvenţă (Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 131).
22. Prin urmare, Curtea constată că textul legal criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială AEG-TECH - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 2.603/85/2012/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
