Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 2 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea în Dosarul nr. 501/2006 al Judecãtoriei Sinaia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cu privire la cererea de amânare a judecãţii în vederea angajãrii unui apãrãtor, formulatã de Ghiorghe Florea.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânãrii judecãrii excepţiei, având în vedere cã, de la data sesizãrii Curţii Constituţionale şi pânã la primul termen de judecatã, partea care a solicitat amânarea avea posibilitatea sã îşi angajeze un apãrãtor.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulatã de Ghiorghe Florea.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 501/2006, Judecãtoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea într-un proces civil de evacuare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale, precum şi celor din actele internaţionale invocate, întrucât, deşi statul are obligaţia de a lua mãsuri concrete de protecţie socialã, în realitate, din modul de redactare a textelor atacate rezultã mãsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor. Astfel cã, susţin aceştia, este încãlcat dreptul la stabilirea locuinţei şi la oferirea unor condiţii de locuit ce trebuie sã se circumscrie noţiunii de trai decent. De asemenea, mai susţin cã dreptul la locaţiune are un conţinut complex care implicã, printre altele, stabilirea domiciliului şi dreptul la respectarea vieţii private.
Judecãtoria Sinaia apreciazã cã prevederile criticate nu vin în conflict cu niciuna din dispoziţiile constituţionale invocate, neexistând totodatã vreo contradicţie între aceste texte şi pactele şi tratatele internaţionale la care România este parte, referitoare la drepturile fundamentale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 7: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizatã în baza prevederilor art. 1, rãmâne valabilã şi în cazul redobândirii imobilelor respective de cãtre foştii proprietari sau de moştenitorii acestora dupã intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 11: "(1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pânã la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publicã;
c) chiriaşului care refuzã sã preia în folosinţã o altã locuinţã pusã la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sã încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situatã aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilã convieţuirea sau împiedicã folosirea normalã a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în strãinãtate care, fãrã a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fãrã întrerupere.";
- Art. 14: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţã chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru urmãtoarele motive:
a) locuinţa este necesarã pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia, numai dacã sunt cetãţeni români cu domiciliul în România;
b) locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevãzute la art. 13 lit. f)-i).
(3) Proprietarul este obligat sã îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b). În cazurile prevãzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.
(5) Chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacã locaţiunea nu s-a reînnoit. Chiriaşul este obligat sã plãteascã întreaga chirie, precum şi toate cheltuielile pentru servicii şi întreţinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinţa.";
- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sã cearã şi sã obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinţã pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sã punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinţã în aceeaşi localitate sau într-o altã localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Dacã locuinţa oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) Dreptul la apãrare, art. 41 - Munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 54 Fidelitatea faţã de ţarã. Este invocatã şi încãlcarea art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei, printre care şi textele criticate în cauza de faţã, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 88 din 4 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, <>Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, <>Decizia nr. 139 din 8 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2001, <>Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 21 februarie 2005, şi <>Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat în sensul constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate şi în cauza de faţã.
În aceste decizii, Curtea a decis cã mãsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , îşi au temeiul constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodatã posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Cu privire la conţinutul noţiunii "nivel de trai decent", Curtea a reţinut cã acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi art. 20 din Constituţie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţã. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevãzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, se referã, în mod expres, şi la locuinţã. Astfel cã legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii, este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând un echilibru între cele douã comandamente constituţionale.
Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea în Dosarul nr. 501/2006 al Judecãtoriei Sinaia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
