Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) si p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã nu existã nici o contradicţie între dispoziţiile legale criticate şi textele constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.233/CA/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul General al Municipiului Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui act administrativ normativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1).
Autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie au rezervat acţiunea în contencios administrativ numai persoanei vãtãmate într-un drept sau interes legitim al sãu, iar vãtãmarea unui interes legitim public reprezintã o atingere adusã unei colectivitãţi şi nu unei persoane determinate. De altfel, în acelaşi sens sunt invocate şi prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã accesul liber la justiţie al oricãrei persoane pentru a-şi apãra drepturile, interesele şi libertãţile sale legitime. În consecinţã, se apreciazã cã textul de lege criticat, aplicându-se şi în ipoteza vãtãmãrii unor interese legitime publice, este neconstituţional.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care se interpreteazã cã reclamantul este scutit de justificarea unui interes personal, direct şi actual pentru promovarea acţiunii, atunci când invocã lezarea unui interes public.
Totodatã, se apreciazã cã celelalte dispoziţii legale criticate cuprind simple definiţii care nu aduc atingere textelor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a nu limita exerciţiul drepturilor şi al libertãţilor fundamentale decât în condiţiile art. 53 din Constituţie.
Totodatã, Guvernul considerã cã exercitarea în colectiv a unor drepturi sau interese nu exclude faptul cã dreptul sau interesul respectiv este recunoscut fiecãruia dintre membrii unei colectivitãţi.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate asigurã atât ocrotirea interesului public, cât şi respectarea interesului privat al persoanei ale cãrei drepturi, libertãţi sau interese legitime au fost vãtãmate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate. Totodatã, în acest sens sunt indicate deciziile Curţii Constituţionale nr. 39 din 27 ianuarie 2005 şi nr. 188 din 27 aprilie 2004.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.";
- Art. 2 alin. (1) lit. a), l), p): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) persoana vãtãmatã - orice persoanã fizicã sau juridicã ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vãtãmate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vãtãmate şi organismele sociale care invocã vãtãmarea unui interes public prin actul administrativ atacat; [...]
l) interes public - interesul care vizeazã ordinea de drept şi democraţia constituţionalã, garantarea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autoritãţilor publice; [...]
p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept fundamental care se exercitã în colectiv ori, dupã caz, în considerarea apãrãrii unui interes public;."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã aplicarea textelor de lege criticate şi în ipoteza vãtãmãrii unor interese legitime publice încalcã art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie.
Curtea reţine cã, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituţie, pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, persoana vãtãmatã trebuie sã demonstreze încãlcarea de cãtre o autoritate publicã a unui drept al sãu sau a unui interes legitim. Or, din interpretarea gramaticalã a acestui text constituţional rezultã cã se face trimitere in terminis numai la existenţa vãtãmãrii cu privire la un drept al persoanei, prin folosirea pronumelui posesiv "sãu", pe când în cazul interesului legitim nu se distinge dacã acesta poate fi public sau privat. Aceasta în timp ce, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, exercitarea acţiunii în justiţie de cãtre orice persoanã este posibilã numai pentru apãrarea "drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime".
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie se referã în mod expres la un drept al persoanei vãtãmate ca o condiţie a introducerii unei acţiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce priveşte interesul legitim, în concepţia Constituţiei, acesta poate fi atât privat, cât şi public, în lipsa unei precizãri exprese a textului respectiv. În acest cadru devine aplicabil principiul potrivit cãruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Curtea reţine, astfel cum aprecia şi Guvernul în punctul de vedere exprimat, cã dispoziţiile legale referitoare la posibilitatea sesizãrii instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prevãzute de textele supuse controlului de constituţionalitate, asigurã atât ocrotirea interesului public, cât şi respectarea interesului privat al persoanei ale cãrei drepturi, libertãţi sau interese legitime au fost vãtãmate.
În consecinţã, în unele cazuri, şi anume "în considerarea realizãrii unui drept fundamental care se exercitã în colectiv ori, dupã caz, în considerarea apãrãrii unui interes public", aşa cum prevede <>art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 , persoanele fizice pot introduce acţiune în contencios administrativ pentru apãrarea unui interes legitim public, mai ales când se are în vedere un act administrativ normativ. Curtea reţine cã aceasta este o mãsurã eficientã pentru a înlãtura din primul moment posibil eventualele abuzuri ale administraţiei publice, cu atât mai mult cu cât interesul legitim public are în vedere şi interesele legitime private ale unei persoane.
În cauza dedusã judecãţii instanţa de fond este competentã sã stabileascã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru admisibilitatea acţiunii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
