Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 255 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotaru în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006, Tribunalul Olt - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotaru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin principiilor constituţionale ale egalitãţii în faţa <>legii şi nediscriminãrii, deoarece "adaugã la Legea nr. 341/2004 ", în sensul cã persoanele care beneficiazã de aceastã lege sunt scutite de plata contribuţiei de asigurãri de sãnãtate dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din pensii şi din drepturile bãneşti acordate de aceastã lege.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificate prin <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 170/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Urmãtoarele categorii de persoane beneficiazã de asigurare, fãrã plata contribuţiei: [...]
c) persoanele ale cãror drepturi sunt stabilite prin <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlãturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1952-1989, cu modificãrile ulterioare, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi persoanele prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţã de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã nu realizeazã alte venituri decât cele provenite din drepturile bãneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;".
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã scutirea de la plata contribuţiei la asigurãrile de sãnãtate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective şi raţionale, este lãsatã la opţiunea legiuitorului. În acest sens, legiuitorul, prin textul de lege criticat, a acordat calitatea de asigurat fãrã plata contribuţiei, printre altele, şi persoanelor care beneficiazã de drepturile prevãzute de <>Legea nr. 341/2004 , cu condiţia sã nu realizeze venituri în afara celor acordate de legile menţionate în textul criticat. Aşa fiind, nu se poate reţine, sub vreun aspect, vreo atingere a prevederilor art. 16 din Constituţie.
Pentru argumente similare, Curtea a constatat, prin <>Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006, cã dispoziţiile <>art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ioan Rotaru în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
