Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 254 din 21 mai 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", excepţie ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 162D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acesteia.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 17.544/55/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", excepţie ridicată de Isai Nistor Faur într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de scutire de plata taxelor judiciare de timbru, formulată potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale şi pe cele de drept european invocate, prin limitarea cuantumului ajutorului public judiciar în materie civilă la o sumă maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Tribunalul Arad - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate, statul fiind îndreptăţit ca, în schimbul serviciilor oferite justiţiabililor, să reglementeze taxe ce constituie aport la bugetul Ministerului Justiţiei. Se arată, totodată, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu sunt de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 21, ci, dimpotrivă, facilitează accesul liber la justiţie persoanelor cu venituri mici, care pot beneficia conform prevederilor acestui act normativ de reduceri, scutiri sau eşalonări ale plăţii taxelor judiciare de timbru stabilite de instanţe. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu restrâng accesul la justiţie, ci, dimpotrivă, oferă posibilitatea părţilor interesate de a se adresa instanţelor pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Se susţine, de asemenea, că stabilirea unor limite şi condiţii referitoare la acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă are ca scop asigurarea resurselor financiare necesare acordării acestui ajutor şi distribuirea lor echitabilă la nivelul categoriilor sociale aflate în situaţia de a fi astfel susţinute de către stat. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2008 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe mý care se aplică pentru închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în domeniul public şi privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 23 aprilie 2008. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, mai precis art. 7 al acesteia, care are următorul cuprins: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare." Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, prin care a reţinut că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiţie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Curtea a reţinut, în acest sens, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă criticată, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. De asemenea, Curtea a observat că nu poate fi primită critica raportată la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza S.C. Apron Dynamics - S.R.L. Baia Mare împotriva României, paragraful 42), stabilirea unor restricţionări financiare, respectiv impunerea taxelor judiciare de timbru, este considerată o limită acceptabilă a dreptului de acces la instanţă. Totodată, Curtea a constatat că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justiţiei, prevederile legale criticate constituie o garanţie a accesului efectiv la justiţie, de natură să asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit şi să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată şi interesul reclamantului ca o instanţă să îi examineze cererea. De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că cele de mai sus îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în privinţa actualei redactări a textului, care limitează ajutorul public judiciar acordat, separat sau cumulat, în cursul unei perioade de un an, la suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.
