Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 253 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 253 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 14 iulie 2016

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Zadic în Dosarul nr. 3.877/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.627D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că reducerea limitelor de pedeapsă în ipoteza recunoaşterii vinovăţiei nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat de legiuitor conform politicii sale penale în ipoteza în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele descrise în rechizitoriu. Astfel, este important, mai ales când prejudiciul determină încadrarea juridică a faptei, ca recunoaşterea să fie făcută atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei. De altfel, în acelaşi sens a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, cu ocazia examinării constituţionalităţii dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală anterior, text preluat în dispoziţiile criticate în prezenta cauză. Atunci când prejudiciul nu are repercusiuni asupra încadrării juridice a faptei, instanţa poate disjunge latura civilă a cauzei şi poate administra probe în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.

                                   CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.877/93/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Zadic, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, susţine că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Faţă de redactarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a reglementat o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă pentru situaţia în care inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. În privinţa sintagmei "faptele reţinute în sarcina sa" apreciază că aceasta reprezintă elementul material al infracţiunii. Însă procesul penal comportă două laturi - penală şi civilă - astfel că se ridică întrebarea dacă în această fază, inculpatul, referitor la latura civilă, poate contesta şi solicita probe, altele decât înscrisurile. Imposibilitatea administrării de probe, altele decât înscrisurile în ceea ce priveşte latura civilă determină şi încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    6. În continuare arată că posibilitatea acordată judecătorului de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare în această procedură simplificată nu este dublată de criteriile obiective pe care acesta trebuie să le aibă în vedere. Astfel, textul nu instituie limitele înăuntrul cărora judecătorul poate respinge cererea, competenţa acordată judecătorului putându-se transforma într-un abuz care nu poate fi cenzurat.
    7. Tribunalul Ilfov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate au un înţeles neechivoc şi respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să le conţină orice dispoziţie normativă. Pe de altă parte, instituţia procedurii simplificate (într-o reglementare similară celei din dreptul naţional) a fost supusă controlului de convenţionalitate exercitat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 30 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Kwiatkowska împotriva Italiei, nu a identificat elemente de încălcare a prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceasta.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, excepţia fiind neîntemeiată. Arată că specificul acestei proceduri îl constituie scurtarea cercetării judecătoreşti, ca urmare a faptului că în faţa instanţei nu va putea fi admisă decât proba cu înscrisuri. Se arată că, în măsura în care întinderea prejudiciului constituie un element definitoriu pentru stabilirea încadrării juridice, instanţa, din oficiu, la solicitarea procurorului sau a părţilor, poate pune în discuţie schimbarea încadrării juridice şi poate dispune efectuarea cercetării judecătoreşti după procedura obişnuită. În ceea ce priveşte motivele care pot determina instanţa să respingă cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură accelerată, deşi acestea nu sunt prevăzute expres în art. 375 alin. (3) din Codul de procedură penală, ele rezultă totuşi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor incidente în materie.
    10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală arată că dispoziţiile de lege criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În continuare susţine că simpla recunoaştere a vinovăţiei nu este determinantă pentru o eficientă asigurare a dreptului la un proces echitabil, ci corecta stabilire a vinovăţiei şi că, în acest scop, instanţa de judecată are posibilitatea de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei formulată de către inculpat, în absenţa unei convingeri temeinice cu privire la sinceritatea declaraţiilor acestuia. Aspectele procesuale conţinute în art. 374, 375 şi 377 din Codul de procedură penală constituie garanţii ale asigurării dreptului la un proces echitabil în procedura judecării cauzelor în cazul recunoaşterii învinuirii, garanţii care obligă instanţa de judecată ca, în cazul aplicării acestei proceduri, să asigure existenţa corespondenţei faptelor reţinute prin rechizitoriu cu cele săvârşite de inculpat, a vinovăţiei acestuia şi a caracterului liber şi sincer al solicitării formulate de către el, asigurând, în acelaşi timp, exercitarea de către instanţa de judecată implicată în soluţionarea cauzei a rolului său constituţional, prevăzut la art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală.
    11. În plus, apreciază că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                   CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 374 alin. (4): "În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).";
    - Art. 375 alin. (3): "Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).";
    - Art. 377 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanţa administrează proba cu înscrisurile încuviinţate.
    (2) Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanţa se pronunţă asupra cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanţa nu poate acorda decât un singur termen.
    (3) Dispoziţiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător."
    15. În opinia autorului excepţiei textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au drept la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, a reţinut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispoziţiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (paragraful 12).
    17. În continuare, Curtea constată că, referitor la procedura recunoaşterii învinuirii, a statuat în sensul că instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absenţa convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar dacă acesta recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).
    18. De asemenea, Curtea a constatat că susţinerea conform căreia textul criticat îl obligă pe inculpat să recunoască întocmai faptele reţinute prin rechizitoriu pentru a putea beneficia de efectele procedurii accelerate nu poate fi reţinută, întrucât soluţionarea cauzelor penale, chiar şi prin aplicarea dispoziţiilor ce reglementează procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, au la bază principiul aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală. Potrivit acestuia, instanţa de judecată este obligată să verifice faptele reţinute în cuprinsul actului de sesizare în sarcina inculpatului şi probele administrate în cursul urmăririi penale. De altfel, o interpretare contrară ar da posibilitatea condamnării unei persoane nevinovate, care, din raţiuni exterioare ideii de înfăptuire a justiţiei, a recunoscut fapte pe care nu le-a comis (Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015).
    19. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă până în prezent în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.
    20. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, instanţa de judecată este obligată să dispună efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune. Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124 alin. (2).

    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Zadic în Dosarul nr. 3.877/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                             Daniela Ramona Mariţiu

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 253 din 5 mai 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 253 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 253 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (3) şi art. 377 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală