Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 253 din 28 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. (3), alin. (4) si alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 22 mai 2001
DECIZIE nr. 253 din 28 noiembrie 2000
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 22 mai 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Asociaţia profesionalã romana de comunicaţii prin cablu în Dosarul nr. 453/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 14 noiembrie 2000, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 21 noiembrie 2000 şi apoi la 28 noiembrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 453/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Asociaţia profesionalã romana de comunicaţii prin cablu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Astfel se susţine ca procedura de soluţionare a litigiilor privind drepturile patrimoniale şi metodologiile ce trebuie sa fie negociate cu utilizatorii incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât nu exista nici o cale de atac în justiţie impotriva modului în care este soluţionat litigiul dintre utilizatori şi organismele de gestiune colectivã, deşi acest litigiu este de natura civilã. Se mai arata ca dispoziţiile art. 131 alin. (4) din lege prevãd ca Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor decide forma definitiva a tabelelor şi metodologiilor pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, iar dispoziţiile art. 151 din aceeaşi lege prevãd ca litigiile privind drepturile de autor se soluţioneazã de organele jurisdicţionale, iar nu de cãtre instanţele judecãtoreşti. Totodatã se considera ca legea nu prevede nicaieri posibilitatea ca una dintre pãrţile care a participat la negocieri şi care este nemultumita de decizia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor sa o poatã ataca la instanţele judecãtoreşti. Sub un alt aspect autorul exceptiei susţine ca textul de lege criticat impune titularilor de drepturi şi utilizatorilor o remuneraţie pe cale administrativã, deşi acest element ar trebui sa fie stabilit, ca şi celelalte elemente, în cadrul raporturilor contractuale convenite de pãrţi conform procedurii civile. Aceasta reprezintã în opinia autorului exceptiei o ingerinta nepermisã a statului într-un raport juridic şi totodatã o încãlcare a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtându-se ca dispoziţiile <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, cea mai buna dovada fiind însãşi introducerea acţiunii ce face obiectul acestui dosar, prin care se solicita anularea unor menţiuni din anexa nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 71 din 28 ianuarie 2000 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarile prestaţiilor artistice muzicale fixate pe fonograme şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de fonograme. Dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece se asigura o egala protecţie atât a drepturilor utilizatorilor, cat şi a drepturilor conexe ai cãror titulari sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca textul criticat nu incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât titularii de drepturi au acces liber la justiţie. Arbitrii la care face referire <>art. 131 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 nu desfãşoarã o activitate de jurisdicţie, ci una de mediere. Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor este cel care decide asupra tabelelor şi metodologiilor prevãzute la art. 131 din lege, iar Guvernul, la rândul sau, prin hotãrâre, poate opera modificãri în structura tabelelor şi metodologiilor administrative. Ambele autoritãţi publice adopta astfel, în mod succesiv, acte administrative cu caracter individual ce pot fi cenzurate de instanţele judecãtoreşti, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Se considera ca procedura reglementatã la <>art. 131 din Legea nr. 8/1996 , prin care se stabilesc drepturi cu conţinut patrimonial, nu lezeaza dreptul de proprietate privatã. Dimpotriva, întrucât aceasta procedura administrativã urmãreşte asigurarea în materie a unui regim unitar, caracterizat prin certitudine şi menit sa evite consumul de timp şi de bani, dispoziţiile legale criticate se întemeiazã pe prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Se mai arata ca, deşi în speta este vorba despre drepturi de creanta, sunt incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În concluzie, se apreciazã ca celelalte aspecte şi argumente invocate în cuprinsul exceptiei de neconstituţionalitate nu privesc chestiuni de constitutionalitate, ci probleme de aplicare a legii, care sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât posibilitatea sesizãrii justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime se poate realiza fie pe calea acţiunii directe, fie prin orice alta cale procedurala, inclusiv pe calea exceptiei de neconstituţionalitate. Deoarece art. 131 din lege nu interzice în mod expres accesul în justiţie al partii nemultumite de soluţia data, în urma medierii, de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, rezulta ca în realitate aceasta se poate adresa instanţei judecãtoreşti, şi anume în condiţiile dreptului comun. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 135 din Constituţie se arata ca inviolabilitatea proprietãţii nu are caracter absolut, întrucât exerciţiul acestui drept este afectat de sarcinile ce revin proprietarului. Prin expresia "condiţiile legii" din cuprinsul textului art. 135 alin. (6) din Constituţie trebuie sa se înţeleagã "un act normativ cu putere de lege" şi, respectiv, "condiţiile stabilite prin act normativ cu putere de lege, asadar condiţiile impuse prin norme juridice cu caracter general şi impersonal, aplicabile oricãror subiecte de drept aflate într-o situaţie identicã. Altfel s-ar ajunge la rezultatul inadmisibil ca pentru anumite persoane sa fie impuse anumite mãsuri care ar fi inaplicabile altor persoane aflate în condiţii identice. Cu alte cuvinte este inadmisibil ca anumiti proprietari sa se afle la adapost de restrictii ori impuneri care ar fi, pe de alta parte, obligatorii pentru alţi proprietari aflaţi într-o situaţie totalmente identicã. De aceea «condiţiile legii», la care se referã art. 135 alin. (6) din Constituţie, nu pot fi identificate cu prevederile <>art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, susţinerile orale şi notele scrise ale pãrţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, texte care au urmãtoarea redactare: "(3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintã pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înainteazã spre aprobare Guvernului.
(4) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile, acestea se prezintã pentru mediere Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor convoacã pãrţile care au negociat, analizeazã punctele de vedere ale acestora şi decide forma definitiva a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.
(5) Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri."
Textele constituţionale considerate a fi incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât impotriva modului în care este soluţionat litigiul dintre utilizatori şi organismele de gestiune colectivã nu exista nici o cale de atac. Totodatã autorul exceptiei considera ca textul de lege supus controlului de constitutionalitate criticat contravine şi dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate, întrucât în loc de a ocroti proprietatea şi a respecta inviolabilitatea acesteia statul intervine în raporturile contractuale dintre pãrţi, cãrora le impune obligaţii la care nu şi-au dat consimţãmântul.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, urmând sa fie respinsã.
I. Analiza criticilor de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar presupune ca în prealabil sa fie identificata ipoteza în cadrul cãreia sunt îndeplinite de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor şi de cãtre Guvern atribuţiile ce le sunt conferite prin prevederile legale criticate ca fiind neconstituţionale.
Curtea observa ca în aceasta materie prevederile <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe au preluat mecanismul existent pe plan internaţional. Sub acest din urma aspect, sunt relevante unele dintre dispoziţiile Directivei Consiliului Comunitãţilor Europene (93/83/CEE) din 27 septembrie 1993 privind coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturilor conexe, aplicabile radiodifuziunii prin satelit şi retransmiterii prin cablu (act normativ care, deşi nu produce efecte juridice fata de România, conţine exigente recunoscute pe plan internaţional, acest act fiind de altfel invocat, în cadrul argumentarii, de cãtre însuşi autorul exceptiei de neconstituţionalitate):
- Art. 8 pct. 1: "Statele membre vegheazã ca retransmiterea prin cablu a unor emisiuni provenind din alte State membre sa se desfãşoare pe teritoriul lor în respectul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe în vigoare şi pe baza de contracte individuale sau colective încheiate între titularii drepturilor de autor ori ai drepturilor conexe şi distribuitorii prin cablu.";
- Art. 9 pct. 1: "Statele membre vegheazã ca dreptul titularilor dreptului de autor sau de drepturi conexe de a acorda sau de a refuza unui distribuitor prin cablu autorizaţia de retransmitere prin cablu poate fi exercitat numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivã.";
- Art. 11 pct. 1, 2 şi 4: "1. Atunci când nu este posibila încheierea unui acord pentru obţinerea unei autorizari de retransmitere prin cablu a unei emisiuni de radiodifuziune, Statele membre vegheazã ca toate pãrţile interesate sa poatã face apel la unul sau mai mulţi mediatori.
2. Mediatorii au sarcina de a ajuta la negocieri. Ei pot, de asemenea, sa facã propuneri pãrţilor interesate. [...]
4. Mediatorii sunt aleşi astfel încât independenta şi imparţialitatea lor sa se afle deasupra oricãrei îndoieli rezonabile.";
- Art. 12 pct. 1: "Statele membre vor asigura, prin, dupã caz, mijloace de drept civil sau de drept administrativ, ca pãrţile sa initieze şi sa desfãşoare cu buna-credinţa negocierile referitoare la autorizarea pentru retransmiterea prin cablu, precum şi sa nu împiedice ori stinghereasca negocierile fãrã a exista o justificare valabilã."
Examinând legislaţia romana aplicabilã în materia supusã reglementãrilor internaţionale reproduse anterior, Curtea retine ca, potrivit <>art. 121 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 (text situat în cadrul secţiunii "Retransmiterea prin cablu" din capitolul "Organismele de radiodifuziune şi de televiziune" al titlului II al legii, dedicat "Drepturilor conexe dreptului de autor"): "Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivã." Conform art. 124 din aceeaşi lege organismele de gestiune colectivã a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt "[...] persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a cãror gestiune le este încredinţatã de cãtre titulari". Totodatã art. 125 alin. (2) teza întâi dispune ca "Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreti sau executanti, producãtori, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alţi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice". Printre obligaţiile organismelor de gestiune colectivã figureazã şi aceea de a elabora "[...] tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plãţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al cãror mod de exploatare face imposibila autorizarea individualã de cãtre titularii de drepturi" [<>art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 ]. Alin. (2) al art. 130 dispune ca "Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevãzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor [de cãtre organismele de gestiune colectivã] cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori". Conform art. 131 alin. (1)-(3) din aceeaşi lege "(1) Tabelele şi metodologiile prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociaza în cadrul unei comisii constituite din:
a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivã, care funcţioneazã într-un domeniu;
b) câte un reprezentant al principalelor asociaţii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.
(2) Organismele de gestiune colectivã, precum şi asociaţiile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemneazã de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.
(3) Tabelele şi metodologiile negociate se prezintã pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înainteazã spre aprobare Guvernului."
Este însã posibil ca pãrţile reprezentate în comisie sa nu poatã finaliza negocierile prin încheierea unui acord asupra tabelelor şi metodologiilor. De aceea prin prevederile legale criticate [şi anume, prin <>art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 ] se dispune ca un organism de specialitate al statului (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, care, potrivit <>art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , are "[...] autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenta, observarea şi controlul aplicãrii legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe [...]") sa intervinã în vederea asigurãrii continuãrii procesului de elaborare a tabelelor şi metodologiilor, pentru ca în final acestea sa poatã fi aprobate de Guvern. Aceasta intervenţie se realizeazã mai întâi pe cale de mediere efectuatã de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor prin utilizarea unui corp de arbitri care, potrivit <>art. 137 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 , sunt numiţi de Guvern, fãrã a avea însã calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. În ipoteza în care nici medierea realizatã de arbitrii mentionati nu poate determina realizarea unui acord între pãrţi, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, dupã ce analizeazã punctele de vedere ale participanţilor la negociere, "[...] decide forma definitiva a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii" [<>art. 131 alin. (4) teza finala din Legea nr. 8/1996 ].
În oricare dintre situaţii [şi anume, fie ca pãrţile au convenit asupra tabelelor şi metodologiilor în cadrul comisiei prevãzute la <>art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 , fie ca tabelele şi metodologiile au fost convenite ca urmare a medierii realizate prin arbitri, fie - în sfârşit - ca "forma definitiva" a tabelelor şi a metodologiilor a trebuit sa fie decisa de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor] aceste tabele şi metodologii sunt supuse aprobãrii prin hotãrâre a Guvernului [dupã caz, în baza alin. (3) sau în baza alin. (4) ale art. 131 din lege]. În cadrul procedurii de emitere a acestei hotãrâri de aprobare Guvernul are posibilitatea de a modifica proiectele de tabele şi metodologii înaintate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, stabilind conţinutul definitiv al acestora. Asa fiind, tabelele şi metodologiile produc efecte juridice numai din momentul publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea lor. Hotãrârea Guvernului este un act normativ care are aplicabilitate generalã şi impersonala, motiv pentru care, conform alin. (5) al <>art. 131 din Legea nr. 8/1996 , "Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri".
II. Din cele de mai sus rezulta ca atribuţiile care revin, dupã caz, Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor şi Guvernului în baza prevederilor legale criticate prin aceasta excepţie de neconstituţionalitate [şi anume, prevederile alin. (4) şi (5) ale <>art. 131 din Legea nr. 8/1996 ] nu sunt conferite în scopul soluţionãrii unui litigiu intervenit între organismele de gestiune colectivã şi utilizatori, ci sunt conferite în vederea, dupã caz:
1. medierii de cãtre organul de specialitate din subordinea Guvernului a poziţiilor divergenţe ale pãrţilor;
2. pregãtirii şi avizãrii unui act normativ al Guvernului de cãtre mentionatul organ de specialitate din subordinea acestuia;
3. adoptãrii acelui act normativ de cãtre Guvern.
De aceea, astfel cum va rezulta din cele ce urmeazã, prevederile legale considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare principiului accesului liber la justiţie nu intra în domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care, prin ipoteza, presupun existenta unui litigiu determinat şi a cãrui soluţionare urmeazã sa se realizeze.
II.1. Într-adevãr, tabelele şi metodologiile negociate de cãtre pãrţi au ca obiect probleme referitoare la opere protejate prin dreptul de autor, precum şi probleme referitoare la drepturile conexe dreptului de autor (în aceasta ultima privinta <>art. 94 din Legea nr. 8/1996 stabilind ca "Sunt recunoscuţi şi protejati ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreti sau executanti, pentru propriile interpretãri sau executii, producãtorii de înregistrãri sonore, pentru propriile înregistrãri, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni"). Acesta este un domeniu a cãrui importanta socialã este evidenta, fiind necesarã în consecinta intervenţia statului, pe de o parte, pentru asigurarea protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor de drepturi conexe, precum şi, pe de alta parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Aceste doua finalitati nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe şi reprezentanţii utilizatorilor (de exemplu, reprezentanţii societãţilor comerciale de retransmitere prin cablu), iar atunci când negocierile dintre cele doua categorii de reprezentanţi se blocheaza, este firesc sa i se recunoascã statului posibilitatea de a interveni prin mãsuri adecvate. Temeiul constituţional al unei asemenea intervenţii se regaseste în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura "[...] protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" şi, respectiv, de a asigura "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii".
În aceste condiţii Curtea Constituţionalã retine ca situaţia în care se afla pãrţile care nu au putut finaliza negocierile, situaţie identificata de autorul exceptiei de neconstituţionalitate prin termenul "conflict", nu constituie un "litigiu" care sa deschidã pãrţilor calea spre garanţia constituţionalã a accesului liber la justiţie, ci este în realitate un impas în cursul desfãşurãrii negocierilor dintre doua sau mai multe subiecte de drept care intenţioneazã sa încheie un contract.
În cauza ce face obiectul soluţionãrii de cãtre instanta judecãtoreascã în fata cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate s-au desfãşurat negocieri între, pe de o parte, unele organisme de gestiune colectivã (reprezentante ale titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe) şi, pe de alta parte, unii utilizatori de opere. În mod concret, în baza <>art. 131 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor a desemnat în scopul participãrii la negocieri Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia drepturilor de autor, pe de o parte, precum şi Asociaţia profesionalã romana de comunicaţii prin cablu, în calitate de asociaţie patronala a utilizatorilor care realizeazã retransmiterea prin cablu, pe de alta parte (aceasta din urma asociaţie fiind autorul exceptiei de neconstituţionalitate). Ca urmare a imposibilitãţii ajungerii la un acord referitor la conţinutul metodologiilor privind utilizarile prestaţiilor artistice muzicale fixate pe fonograme şi la conţinutul tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de fonograme, nici una dintre pãrţile implicate în negociere nu se putea prevala de vreun drept de a se adresa justiţiei spre a determina pe aceasta cale obligarea celeilalte pãrţi la acceptarea propriei poziţii în privinta aspectelor ce fac obiectul negocierii şi, mai departe, obligarea la încheierea acordului asupra "tabelelor şi metodologiilor negociate", conform <>art. 131 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 . În absenta unui asemenea drept este evident ca nu se poate pune nici problema asigurãrii garanţiei constituţionale a accesului liber la justiţie, conform art. 21 din Constituţie, text conform cãruia "Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime".
Dimpotriva, prevederile legale supuse criticii de neconstituţionalitate dispun - astfel cum s-a arãtat în cuprinsul pct. I al considerentelor acestei decizii - ca un organism specializat al statului, şi anume Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, care, potrivit <>art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , are "[...] autoritate unica pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenta, observarea şi controlul aplicãrii legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe [...]" sa intervinã în cursul negocierilor, în calitate de mediator, atunci când "comisia [constituitã conform <>art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 ] nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele şi metodologiile [...]" [alin. (4) al art. 131 din aceeaşi lege].
Medierea se realizeazã de cãtre Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor prin utilizarea unui corp de "arbitri" care sunt numiţi de Guvern, fãrã a avea însã calitatea de salariat al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor. Deşi poarta denumirea de "arbitri", mediatorii nu soluţioneazã un litigiu şi deci nu desfãşoarã activitate jurisdicţionalã. Aceasta concluzie rezulta cu claritate din:
- conţinutul alin. (3) al <>art. 137 din Legea nr. 8/1996 , care arata ca "Arbitrii [...] au dreptul la remuneraţie pentru participarea la medierea tabelelor şi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de cãtre organismele de gestiune colectivã, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.";
- conţinutul art. 138 lit. e) din menţionatã lege, care, în cadrul enumerãrii atribuţiilor Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, precizeazã ca acest organism "intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivã şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);";
- conţinutul Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 60/1997 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 18 martie 1997), care în art. 11 alin. (2) se referã la "şedinţele de mediere", iar prin art. 12 dispune ca arbitrii vor întocmi un "raport consultativ".
Concluzia astfel înfãţişatã se afla de altfel în concordanta şi cu uzanta - de notorietate - a diverselor organisme de arbitraj de a realiza prin intermediul arbitrilor nu numai activitãţi de arbitraj (pentru soluţionarea litigiilor), ci şi activitãţi de conciliere/mediere.
Pe de alta parte este evident ca aceasta concluzie nu poate fi înlãturatã de faptul ca - în contradictie cu art. 137 alin. (3) şi cu <>art. 138 lit. e) din Legea nr. 8/1996 - în cuprinsul alin. (1) al art. 11 din regulamentul sus-menţionat este utilizata expresia "soluţionarea litigiilor" şi nici de împrejurarea ca - astfel cum a rezultat din argumentarea autorului exceptiei de neconstituţionalitate - arbitrii/mediatorii în fapt şi-ar fi desfãşurat activitatea prin aplicarea regulilor edictate pentru realizarea arbitrajului (mai precis cele cuprinse în Cartea IV "Despre arbitraj" din Codul de procedura civilã).
II.2. În ipoteza în care nici medierea efectuatã de arbitrii mentionati nu poate determina realizarea unui acord între pãrţi, devine necesar ca statul sa intervinã prin mãsuri de natura administrativã (asadar, prin mãsuri din categoria celor indicate prin art. 12 pct. 1 din Directiva Europeanã adoptatã la 27 septembrie 1993), sens în care Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, dupã ce analizeazã punctele de vedere ale participanţilor la negociere, "[...] decide forma definitiva a tabelelor şi a metodologiilor, pe care le înainteazã Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii" [<>art. 131 alin. (4) teza finala din Legea nr. 8/1996 ]. Nici de aceasta data nu este vorba despre intervenţia în soluţionarea unui litigiu în care s-ar afla pãrţile (cum în mod neîntemeiat se arata în susţinerile autorului exceptiei de neconstituţionalitate), ci în realitate Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor realizeazã o activitate administrativã, specifica procedurilor de pregãtire a proiectelor de acte normative ale Guvernului şi de avizare a acestora. Într-adevãr, intervenţia Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor se produce în oricare dintre cele trei situaţii posibile:
- atunci când pãrţile au convenit asupra tabelelor şi metodologiilor în cadrul comisiei prevãzute la <>art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 [ceea ce rezulta din art. 131 alin. (3), text conform cãruia "Tabelele şi metodologiile negociate se prezintã pentru avizare Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înainteazã spre aprobare Guvernului."];
- atunci când tabelele şi metodologiile au fost convenite ca urmare a medierii realizate prin arbitri [ceea ce rezulta din teza finala a frazei a doua din art. 131 alin. (4) al legii];
- atunci când (precum în speta) nici medierea prin arbitri nu a determinat finalizarea negocierilor, astfel încât "forma definitiva" a tabelelor şi a metodologiilor a trebuit sa fie decisa de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor [conform, de asemenea, tezei finale a frazei a doua din art. 131 alin. (4) al legii].
În aceste condiţii expresia "[...] decide forma definitiva a tabelelor şi a metodologiilor" [<>art. 131 alin. (4) fraza a doua din Legea nr. 8/1996 ] are semnificatia de definitivare a procedurii de avizare, iar nu de soluţionare ("definitivare") a unui litigiu (sau de soluţionare a unei cai de atac impotriva "raportului consultativ" întocmit de arbitrii care au efectuat medierea).
Nefiind vorba despre un act jurisdicţional, devine evident ca nu este necesarã nici comunicarea "deciziei" Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor cãtre pãrţile care s-au aflat în negocieri, spre a li se crea acestora posibilitatea de a o ataca în justiţie (asa cum în mod neîntemeiat s-a susţinut de cãtre autorul exceptiei de neconstituţionalitate).
II.3. Dupã parcurgerea acestei proceduri Guvernul ia în dezbatere proiectul de hotãrâre, decizand, dacã este cazul, efectuarea unor modificãri. Hotãrârea Guvernului este un act de autoritate, de natura administrativã, iar nu o simpla autentificare, dupã caz, a rezultatului negocierilor finalizate de organismele de gestiune colectivã şi utilizatori sau a rezultatului medierii efectuate de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Este vorba despre un act normativ cu caracter de izvor de drept, motiv pentru care hotãrârea Guvernului se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar potrivit alin. (5) al <>art. 131 din Legea nr. 8/1996 , "Tabelele şi metodologiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului sunt obligatorii şi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri".
Desigur ca impotriva acestei hotãrâri a Guvernului cei interesaţi au deschisã calea acţiunii în justiţie, în fata instanţelor de contencios administrativ care au competenta de a decide asupra legalitãţii şi constituţionalitãţii actului administrativ normativ. Curtea Constituţionalã observa ca, de altfel, excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei decizii a fost ridicatã cu ocazia soluţionãrii unui asemenea proces, ceea ce constituie o confirmare a functionarii în acest domeniu a neincalcarii principiului constituţional al accesului liber la justiţie (art. 21 din Legea fundamentalã).
Stabilirea limitelor în cadrul cãrora se poate realiza controlul legalitãţii şi constituţionalitãţii hotãrârii Guvernului adoptate în baza <>art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 constituie o problema care intra în competenta exclusiva a autoritãţii judecãtoreşti, astfel încat nu poate face obiectul prezentei decizii.
III. Autorul exceptiei considera, printr-o a doua critica de neconstituţionalitate, ca prevederile <>art. 131 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 contravin dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii, întrucât permit ca prin intermediul unei hotãrâri a Guvernului, asadar pe cale administrativã, sa fie stabilitã remuneraţia datoratã de utilizatori organismelor de gestiune colectivã, în cadrul raporturilor contractuale dintre aceste doua categorii de subiecti de drept privat; se arata ca în acest fel s-au creat condiţiile pentru ca, în baza proiectului de hotãrâre înaintat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, Guvernul sa determine diminuarea proprietãţii autorului exceptiei de neconstituţionalitate, care, ca utilizator, datoreazã o remuneraţie al carei cuantum este superior celui stabilit de cãtre arbitrii mediatori.
Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca fiind inexactã indicarea incidentei dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie cu privire la drepturile patrimoniale ale autorului exceptiei de neconstituţionalitate, în cadrul raporturilor contractuale ale acestuia cu organismele de gestiune colectivã.
Într-adevãr, obligaţia utilizatorilor de a plati remuneraţia cuvenitã titularilor drepturilor de autor şi drepturilor conexe îşi are izvorul în acordul de vointa al pãrţilor contractului, în mãsura în care acest contract este valabil încheiat. Încheierea valabilã a oricãrui contract este condiţionatã de respectarea de cãtre pãrţile contractului a reglementãrilor juridice aplicabile în acel domeniu. Astfel cum s-a arãtat anterior, în cadrul considerentelor de sub pct. II.1, importanta socialã a domeniului dreptului de autor şi al drepturilor conexe este evidenta, ceea ce justifica intervenţia statului pentru asigurarea unui echilibru între interesele titularilor dreptului de autor şi de drepturi conexe şi interesele utilizatorilor. În acest context statul poate ca, printre alte mãsuri, sa reglementeze conţinutul tabelelor şi metodologiilor prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. b) şi la <>art. 131 din Legea nr. 8/1996 , inclusiv sub aspectul stabilirii cuantumului remuneraţiei datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivã, cu alte cuvinte sub aspectul comensurarii valorii unei marfi aflate pe piata. Ulterior publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea metodologiilor şi a tabelelor pãrţile care intenţioneazã sa între în relaţii contractuale în acest domeniu au obligaţia sa se supunã reglementãrii referitoare la cuantumul remuneraţiei datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivã. Desigur ca în ipoteza în care vreuna dintre pãrţi considera ca din punctul de vedere al intereselor sale comerciale cuantumul remuneraţiei, stabilit prin hotãrâre a Guvernului, o dezavantajeaza, aceasta parte va decide sa nu între în relaţii contractuale cu cealaltã parte, iar problema diminuãrii patrimoniului sau prin îndeplinirea obligaţiei de plata a remuneraţiei nu se va mai pune. Dacã totuşi contractul se încheie chiar şi în aceste condiţii, atunci obligaţia utilizatorului de a plati remuneraţia cãtre organismele de gestiune colectivã are o natura contractualã şi diminuarea patrimoniului sau prin plata remuneraţiei se datoreazã propriei voinţe contractuale, iar nu violarii de cãtre stat a dreptului sau de proprietate [prin încãlcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, cum în mod neîntemeiat susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate].
IV. În concluzie, rezulta ca dispoziţiile <>art. 130 alin. (3)-(5) din Legea nr. 8/1996 nu incalca prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, şi nici prevederile art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii, întrucât aceste dispoziţii legale nu intra în ipoteza de aplicare a prevederilor constituţionale menţionate. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã sub ambele aspecte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi ale <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Asociaţia profesionalã romana de comunicaţii prin cablu în Dosarul nr. 453/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
