Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 253 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 774 din 24 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca în cauza nu este vorba de o problema de constitutionalitate, ci de una de aplicare şi interpretare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanţei de judecata, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.604/2001, Judecãtoria Alba Iulia, din oficiu, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Excepţia a fost ridicatã într-o cauza civilã privind plângerea formulatã de Morcan Roman impotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei silvice emis de Direcţia silvicã Alba.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), corelate şi interpretate, potrivit art. 20 din Constituţie, în raport cu art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice. În acest sens se arata ca se creeazã o vãditã discriminare a persoanelor ce savarsesc contravenţiile prevãzute de <>art. 1 din Legea nr. 31/2000 , fata de cele care savarsesc contravenţiile prevãzute de art. 2-5 din aceeaşi lege. De asemenea, se considera ca se aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 care consacra accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 24 privind dreptul la apãrare, în mãsura în care prin textul de lege criticat "se creeazã o diferenţa de tratament juridic prin împiedicarea unei categorii de persoane, respectiv cele care savarsesc contravenţiile prevãzute la <>art. 1 din Legea nr. 31/2000 , de a uza de aceleaşi instrumente juridice ca şi cele care savarsesc contravenţiile prevãzute de art. 2-5 din aceeaşi lege". Se apreciazã ca "diferenţa între aceste persoane trebuie facuta la pedeapsa aplicatã şi nicidecum la mijloacele conferite de legiuitor pentru apãrare". În final se arata ca "este de neconceput ca un proces-verbal încheiat cu nerespectarea condiţiilor de forma prevãzute de <>art. 17 din Legea nr. 32/1968 sa poatã fi declarat nul absolut, în urma controlului judecãtoresc, în mãsura în care se referã la contravenţii mai uşoare (<>art. 2-5 din Legea nr. 31/2000 ), dar sa rãmânã valabil dacã prin el se consacra contravenţii mai grave (<>art. 1 din Legea nr. 31/2000 )".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece, "reglementand diferite categorii de contravenţii silvice, este firesc ca legea sa prevadã un regim juridic diferit". De asemenea, se apreciazã ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 şi nici celor ale art. 24, deoarece nu prevede nici o interdicţie în acest sens. Se mai arata ca <>Legea nr. 31/2000 este o lege cu caracter special, care are ca obiect de reglementare stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, materie derogatorie de la regimul general al contravenţiilor. În aceste condiţii legiuitorul este cel care stabileşte şi limitele derogarii.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici celor ale art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, dispoziţii care prevãd: "Contravenţiilor prevãzute la <>art. 2-5 le sunt aplicabile şi prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor."
Instanta de judecata susţine ca acest text de lege incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, se apreciazã ca sunt infrante şi prevederile art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, potrivit cãrora "Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. [...]."
Analizând excepţia, Curtea retine ca <>Legea nr. 32/1968 , la care face trimitere <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 , a fost abrogatã potrivit dispoziţiilor <>art. 51 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002). De asemenea, Curtea constata ca, potrivit <>art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , "Ori de câte ori într-o lege specialã sau alt act normativ anterior se face trimitere la <>Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzãtoare din prezenta ordonanta".
Examinând excepţia, Curtea constata ca <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, Curtea retine ca textul de lege criticat, reglementand categoriile de contravenţii silvice prevãzute la art. 2-5 din lege, altele decât contravenţiile prevãzute la art. 1, este firesc sa stabileascã un regim juridic diferit. Aceasta nu înseamnã însã ca prin articolul de lege criticat se instituie privilegii sau discriminãri ori ca se ingradeste dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului. Curtea nu poate retine nici critica referitoare la încãlcarea accesului liber la justiţie, deoarece, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 31/2000 , impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicãrii, plângere a carei soluţionare aparţine judecãtoriei competente.
Curtea retine ca, în realitate, instanta de judecata ridica aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, nu de constituţionalitatea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
