Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii, excepţie ridicatã de Leon Constantin în Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecãtoriei Bacau.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca dispoziţiile legale criticate, fiind preconstitutionale, nu mai pot fi considerate în vigoare, în sensul art. 150 din Constituţie, deoarece contravin prevederilor constituţionale ale art. 38 relative la dreptul la munca.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.838/2001, Judecãtoria Bacau a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Leon Constantin într-un litigiu de munca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 69 din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "[...] Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere". În acest sens se arata ca, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, un salariat "ar putea fi transferat chiar şi fãrã consimţãmântul sau expres sau tacit".
Judecãtoria Bacau, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicatã este intemeiata, deoarece teza a doua a art. 69 din Codul muncii prevede necesitatea acordului salariatului care urmeazã sa fie transferat în interesul serviciului numai "la o serie restrânsã de situaţii, iar pentru restul situaţiilor care nu sunt temeinic justificate, nu mai este obligatoriu consimţãmântul celui ce urmeazã a fi transferat. Astfel aceasta fraza a doua vine în contradictie cu prevederile art. 38 alin. (1) - fraza a doua - din Constituţia României".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a formula punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, este intemeiata". În acest sens se arata ca "efectuarea oricãrui transfer în interesul serviciului, implicând, cu necesitate, schimbarea patronului (unitãţii) cu care s-a încheiat contractul individual de munca, impune şi acordul salariatului, deoarece, în caz contrar, se incalca art. 38 alin. (1) din Constituţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 din Codul muncii, care au urmãtorul conţinut: "Persoana incadrata în munca poate fi transferata în interesul serviciului, de regula într-o alta unitate din aceeaşi ramura, în vederea bunei funcţionari a acesteia, ori la cerere, în condiţiile legii. Transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana care urmeazã a fi transferata nu este de acord pentru motive de sãnãtate, dovedite cu certificat medical, precum şi în alte situaţii temeinic justificate. Hotãrârea asupra temeiniciei motivelor este de competenta organului ierarhic superior."
Autorul exceptiei considera ca acest text de lege, permitand transferarea unui salariat de la o unitate (loc de munca) la alta, chiar şi fãrã acordul sau, incalca prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie. Din motivarea exceptiei rezulta însã ca, în opinia autorului, textul de lege criticat incalca doar prevederile constituţionale ale tezei a doua a alin. (1) al art. 38, referitoare la libertatea alegerii profesiei şi a locului de munca.
Examinând dispoziţiile art. 69 din Codul muncii, Curtea retine ca acestea reglementeazã transferul în interesul serviciului care, de regula, este obligatoriu pentru persoana incadrata. De asemenea, Curtea constata ca efectuarea transferului în interesul serviciului, implicând cu necesitate schimbarea unitãţii cu care s-a încheiat contractul individual de munca, doar din vointa unilaterala a angajatorului, incalca principiul consacrat de prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere."
În acelaşi timp, în aprecierea constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate, Curtea are în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 49, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã aceasta se impune pentru motivele expres şi limitativ prevãzute la alin. (2) al art. 49 din Constituţie. Or, în speta nu exista nici unul dintre aceste motive pentru a justifica restrangerea libertãţii salariatului în alegerea profesiei şi a locului de munca.
În consecinta, dispoziţiile <>art. 69 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972 ), dispoziţii legale preconstitutionale, fiind contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, nu mai sunt în vigoare în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 150 alin. (1), potrivit cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care nu contravin prezentei Constituţii".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Leon Constantin în Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecãtoriei Bacau şi constata ca, în mãsura în care prevederea legalã se interpreteazã în sensul ca transferul în interesul serviciului s-ar putea efectua fãrã acordul persoanei încadrate, dispoziţiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt în vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
