Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 253*) din 17 iunie 1997 referitoare al exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 15 ianuarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 27 februarie 1998.
Costica Bulai - preşedinte Mihai Constantinescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 mai 1997, pronunţatã de Tribunalul Calarasi în Dosarul nr. 576/E/1995 al acestei instanţe, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , invocatã de parata Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita, la care a achiesat şi reclamanta Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. Prin excepţia invocatã se susţine ca este neconstitutionala abrogarea, prin prevederile <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , a Legii nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar. În motivarea exceptiei se arata ca, în conformitate cu art. 58 şi 107 din Constituţie, "ordonanţele se dau în aplicarea legilor, deci sunt subordonate legii şi, ca atare, nu pot nici modifica nici abroga o lege, competenta în acest sens revenind legiuitorului pozitiv". În subsidiar, se arata ca o ordonanta nu poate avea efect retroactiv, astfel încât "pentru acţiunile deja introduse în instanta timbrajul trebuie sa rãmânã cel corespunzãtor actului normativ în vigoare la data introducerii acţiunii", adicã conform Legii nr. 76/1992. Interesul urmãrit prin invocarea exceptiei este acela ca, potrivit Legii nr. 76/1992, abrogatã prin ordonanta sus-menţionatã, taxa de timbru era mai mica. Instanta, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 sunt constituţionale, printr-o asemenea ordonanta putându-se abroga o lege, efectele sale juridice urmând sa se producã de la data publicãrii ordonanţei în Monitorul Oficial al României.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind legal sesizatã. În legatura cu susţinerea ca printr-o ordonanta nu se poate abroga sau modifica o lege, se constata ca, potrivit art. 114 din Constituţie, ordonanta fiind expresia unei delegari legislative, în mod necesar ea implica şi posibilitatea modificãrii sau abrogãrii legilor în vigoare, în limitele abilitarii legislative acordate prin legea de abilitare, iar în cazul ordonanţelor de urgenta, prin însuşi alin. (4) al art. 114 din Constituţie. În acest sens este şi practica legislativã a ordonanţelor emise pana în prezent, precum şi jurisdicţia Curţii Constituţionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, în care s-a statuat ca, "prin ordonanţe, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta". În motivarea exceptiei de cãtre reclamanta se considera - asa cum rezulta din notele scrise depuse la dosar - ca, prin emiterea ordonanţei, "Guvernul şi-a depãşit puterea de a emite acte normative cu valoare de lege", deoarece "cazurile excepţionale", la care se referã prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru emiterea unei ordonanţe de urgenta, ar fi numai "cele vecine stãrii de rãzboi, catastrofe naţionale etc.". În Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca, în cazul ordonanţei de urgenta, prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere în mod expres de lege, intervenţia Guvernului fiind justificatã de interesul public lezat prin caracterul anormal şi excesiv al unor asemenea situaţii; mãsura adoptatã pe calea unei ordonanţe de urgenta se poate, de aceea, fundamenta numai pe necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de noi soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , un asemenea interes este dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar şi a diminuãrii pierderilor din economie, ale cãror consecinţe, evident, sunt cu atât mai grave în procesul actual inflationist. Prin decizia sus-menţionatã, Curtea Constituţionalã a validat constituţionalitatea unei ordonanţe pentru prevenirea inflaţiei. Rezulta deci ca, în jurisprudenta Curţii, fenomenele economice negative ce constituie pericol public, prin amploarea şi consecinţele lor, pot justifica, în principiu, adoptarea unor mãsuri prin ordonanţe de urgenta, cu condiţia ca aceste mãsuri sa aibã ca scop stoparea unor asemenea fenomene. În speta nu se contesta, prin excepţia invocatã, necesitatea şi justificarea mãsurilor adoptate prin ordonanta, ci numai abrogarea unei legi anterioare, având în esenta acelaşi scop de prevenire şi de inlaturare a blocajului financiar. În aceste condiţii, abrogarea reglementãrii anterioare se justifica prin necesitatea evitãrii unor reglementãri paralele şi, eventual, contradictorii. Contestarea legitimitatii constituţionale a abrogãrii urmãreşte aplicarea taxei de timbru prevãzute de reglementarea anterioarã, care era mai mica. Cuantumul taxei de timbru face însã parte integrantã din ansamblul de mãsuri instituite prin noua ordonanta care, asa cum s-a arãtat, nu sunt contestate prin excepţia invocatã. De aceea critica formulatã, raportatã chiar la acest aspect, nu poate fi reţinutã. Reclamanta şi-a motivat excepţia şi pe argumentul ca nu rezulta din Monitorul Oficial al României ca ordonanta în cauza ar fi fost depusa la Parlament. Prin însuşi faptul ca a fost publicatã reiese ca aceasta ordonanta a fost depusa în prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constituţie, legea intra în vigoare pe data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenta este condiţionatã de depunerea sa prealabilã spre aprobare. De asemenea, se susţine de cãtre reclamanta, prin aceleaşi note scrise, aflate la dosar, ca ordonanta ar fi fost emisã în domeniul legilor organice, fãrã a se aduce în acest sens nici un argument. Este sigur însã ca dispoziţia legalã privind taxa de timbru, mai favorabilã potrivit legii abrogate, nu face parte din domeniul legilor organice, în practica jurisdicţionalã a Curţii statuandu-se ca stabilirea de taxe este de resortul legii ordinare, în care sens sunt Deciziile nr. 5/1992, nr. 75/1994, nr. 70/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, nr. 190 din 25 iulie 1994 şi nr. 156 din 20 iulie 1995. Atât parata, cat şi reclamanta au susţinut, prin excepţia invocatã, ca, în temeiul principiului neretroactivitatii legii, taxa de timbru ce ar trebui plãtitã de reclamanta este aceea reglementatã prin Legea nr. 76/1992, abrogatã prin ordonanta sus-menţionatã, dar care era în vigoare la data introducerii acţiunii. Acest aspect priveşte aplicarea legii, fiind o problema de succesiune a legilor în timp, nu de neconstituţionalitate. De aceea, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, soluţionarea aspectului legat de cuantumul taxei de timbru, fiind o problema de interpretare a legii, este de competenta exclusiva a instanţei de judecata. Rezulta ca şi din acest punct de vedere excepţia invocatã este nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23, al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , invocatã de Societatea Comercialã "OLFIL" - S.A. Oltenita şi la Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A., în Dosarul nr. 576/E/1995 al Tribunalului Calarasi. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã la data de 17 iunie 1997.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent, Maria Bratu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
