Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 252 din 28 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ridicatã de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 21 noiembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 28 noiembrie 2000.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.940/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Stoicescu într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulatã impotriva mãsurii luate de Societatea Comercialã "Tubal" - S.A. din Bucureşti de a retine impozit pe salariul sau pentru perioada ianuarie aprilie 2000. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 este neconstitutional "fata de dispoziţiile art. 53 alin. (3) din Constituţie, care prevãd ca orice alte prestaţii sunt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale". De asemenea, se arata ca neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale "rezulta şi din faptul ca Hotãrârile şi Ordonanţele Guvernului (asa cum prevãd dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Constituţie) se emit pentru organizarea executãrii legilor şi în temeiul unei legi speciale, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceste legi". Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este admisibilã şi intemeiata. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost emisã cu respectarea prevederilor <>art. 114 alin. (1) din Constituţie, în temeiul Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, dispoziţii potrivit cãrora: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: [...] - prevederile art. 6 alin. (1) referitoare la scutirea de impozit pe salariu din <>Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 22 februarie 1999." Autorul exceptiei considera ca, deoarece acest text de lege abroga <>art. 6 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 , prin care anumite categorii de persoane au fost scutite de plata impozitului pe salarii, sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 53 alin. (3): "Orice alte prestaţii sunt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."; - Art. 107: "(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor. (3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta."; - Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu se poate retine vreo legatura între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (3) şi cele ale art. 107 alin. (2), deoarece acestea din urma nu sunt incidente în cauza. Nici critica privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (1) nu poate fi primitã, întrucât ordonanta criticata a fost emisã pe baza unei legi speciale de abilitare, adoptatã de Parlament, şi anume <>Legea nr. 140/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, care la art. 1 lit. D pct. 13 cuprinde "Reglementãri privind impunerea pe venit; impunerea pe venitul global". Regula generalã privind plata impozitelor şi a altor taxe este cuprinsã în art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Din aceste reglementãri constituţionale rezulta dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. De aceea numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a tarii în perioadele respective. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca printr-o lege noua sa fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioarã. Ordonanţele Guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au putere de lege pana la eventuala lor respingere de cãtre Parlament. În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ridicatã de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
