Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 252 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 27 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Rãzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavã, Antohi Tãnãsache şi Marcel Vitãnescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 1.567/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.881/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Rãzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavã, Antohi Tãnãsache şi Marcel Vitãnescu cu prilejul soluţionãrii unei cauze în care s-a solicitat constatarea dizolvãrii Consiliului Local Cudalbi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 este contrar prevederilor art. 21, art. 37, art. 57 şi art. 121 din Constituţie. În acest sens, aratã cã sintagma "se dizolvã de drept" din cuprinsul textului de lege criticat pune autoritatea judecãtoreascã în imposibilitatea de a statua asupra legalitãţii sau nelegalitãţii cauzelor ce au condus la situaţia în care nu s-a adoptat în trei şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre. Urmare a acestui fapt, sunt îngrãdite accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, aratã cã, referindu-se la şedinţele ordinare, legiuitorul creeazã o situaţie arbitrarã, ce lipseşte de eficienţã situaţia în care consiliul a adoptat în aceeaşi perioadã hotãrâri în şedinţe extraordinare. Sancţiunea dizolvãrii încalcã şi principiul autonomiei locale, întrucât consiliul local este în mãsurã sã aprecieze dacã un proiect de hotãrâre este de naturã sã rezolve sau nu treburile publice sau, dupã caz, întruneşte condiţiile de legalitate pentru a fi adoptat. Formularea datã de legiuitor nu este de naturã sã sancţioneze inactivitatea consiliului local, deoarece textul de lege impune dizolvarea pentru o situaţie aleatorie, fãrã a stabili caracterul şi importanţa hotãrârilor ce ar trebui adoptate. În sfârşit, aratã cã problema inactivitãţii unui consiliu local ar putea fi rezolvatã prin prevederea dreptului cetãţenilor de a decide încetarea mandatului consilierilor pe calea referendumului local sau de cãtre instanţa de contencios administrativ, care ar putea aprecia în funcţie de particularitãţile fiecãrei situaţii asupra inactivitãţii consiliului.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã nu este încãlcat accesul liber la justiţie, fapt demonstrat de însãşi acţiunea pe care persoanele care s-au considerat vãtãmate în drepturile legitime au promovat-o în justiţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37, art. 47 şi art. 121 din Constituţie, aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã. În sfârşit, opinia instanţei este aceea cã, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate urmãresc modificarea prevederilor legale referitoare la cererile de dizolvare ale consiliului local.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã persoanele interesate au posibilitatea, potrivit legii, sã se adreseze instanţei de judecatã, asigurându-se astfel o judecatã unitarã cu respectarea egalitãţii pãrţilor în faţa legii, contradictorialitãţii şi a dreptului de a administra probe necesare soluţionãrii cauzei. De altfel, considerã cã autorii excepţiei solicitã o modificare a prevederilor legale criticate, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 37, art. 57 şi art. 121 din Constituţie, considerã cã acestea nu sunt incidente în cauzã. În ceea ce priveşte critica referitoare la principiul autonomiei locale, invocã cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin <>Decizia nr. 632/2006 , <>Decizia nr. 136/2001 şi <>Decizia nr. 566/2004 .
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Consiliul local se dizolvã de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvã de drept: [...]
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre;"
Autorii excepţiei considerã cã acest text de lege este contrar dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor şi art. 121 referitor la autoritãţile comunale şi orãşeneşti prin care se realizeazã autonomia localã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile Cartei europene a autonomiei locale, ratificatã prin <>Legea nr. 199/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate raportat la textele din Legea fundamentalã care consacrã accesul liber la justiţie şi autonomia localã. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reţinut cã "textul de lege care enumerã condiţiile în care consiliile locale se dizolvã de drept reprezintã o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie sã se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creãrii cadrului legal de funcţionare a acestora". Prin urmare, Curtea a statuat cã "principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constituţional prin dispoziţiile art. 120 alin. (1), nu justificã existenţa unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cãrui respectare este obligatorie".
Curtea considerã cã aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica raportatã la dispoziţiile Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales cã autorii excepţiei nu indicã textele din acest act internaţional care sunt încãlcate de prevederile <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 şi nici nu invocã aspecte speciale privind încãlcarea acestuia.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin decizia amintitã mai sus instanţa de contencios constituţional a reţinut cã "nu se poate susţine încãlcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât asupra dizolvãrii consiliului local se pronunţã o instanţã de judecatã, formatã din judecãtori independenţi şi imparţiali, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, pe baza probelor şi a oricãror apãrãri pe care pãrţile sunt libere sã le prezinte. Aşadar, accesul la justiţie al consilierilor locali este neîngrãdit, ei având posibilitatea de a-şi apãra interesele în cadrul procesului".
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, potrivit cãreia <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 ar contraveni dispoziţiilor art. 37 din Constituţie, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu aduce nicio restrângere, prin conţinutul sãu, dreptului unei persoane de a fi aleasã în organele reprezentative ale statului, deci, de a putea îndeplini o demnitate sau funcţie electivã în stat. În acest context, trebuie amintit cã prevederile art. 37 din Constituţie nu prevãd şi nici nu presupun dreptul celui ales de a-şi exercita funcţia fãrã nicio limitare, în afara oricãror condiţii ale legii.
În sfârşit, Curtea apreciazã cã argumentele aduse în sprijinul susţinerii potrivit cãreia textul de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate încalcã dispoziţiile Legii fundamentale referitoare la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor reprezintã, în realitate, aspecte ce ţin de aplicarea legii, a cãror soluţionare revine instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Rãzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavã, Antohi Tãnãsache şi Marcel Vitãnescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
