Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 252 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, ale Legii nr. 85/1992 in ansamblul ei, precum si ale Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 6 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, ale <>Legii nr. 85/1992 în ansamblul sãu, precum şi ale <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 9.942/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, a <>Legii nr. 85/1992 în ansamblul sãu, precum şi a dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi, prin avocat, în Dosarul nr. 9.942/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arãtat cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 53 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constituţie, republicatã. În esenţã, se susţine cã legiuitorul a prevãzut garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular, aşa încât mãsurile de protecţie socialã nu pot prevala asupra acestui principiu constituţional. Se aratã cã prin atribuirea locuinţelor construite din fondurile statului unui anumit ofertant, fãrã a se ţine seama de cererea şi oferta de pe piaţã, se încalcã prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã. De asemenea, se aduce atingere dreptului de proprietate privatã, restrângerea exerciţiului dreptului nefiind încadratã în nici una din situaţiile prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicatã, şi, mai mult, este aplicatã discriminator, fiind favorizate anumite persoane fizice la dobândirea locuinţelor construite din fondurile statului. Este invocatã şi încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece "este afectatã însãşi activitatea de producţie, dat fiind cã salariaţii unitãţii sunt împiedicaţi sã locuiascã în apartamentele construite din fondurile unitãţii".
Judecãtoria Iaşi considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, nu încalcã prevederile constituţionale invocate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 , aratã cã stabilirea preţului de vânzare a locuinţelor, potrivit acestui act normativ, este o opţiune a legiuitorului, şi nu o problemã de constituţionalitate. Faţã de cele de mai sus, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în principal, prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, precum şi prevederile <>Legii nr. 85/1992 în ansamblul ei, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, şi, în fine, prevederile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 7: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20, art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 53 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, republicatã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã."
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate."
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
- Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţã, bazatã pe liberã iniţiativã şi concurenţã."
De asemenea, sunt invocate ca fiind încãlcate dispoziţiile cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Însã prin dispoziţiile legale criticate se consacrã o normã de justiţie socialã, chiriaşii având posibilitatea sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, aceste dispoziţii sunt conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, republicatã. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 10 din 8 martie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, <>Decizia nr. 104 din 9 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 16 aprilie 2004, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, instituie, astfel cum s-a arãtat anterior, o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice prevãzute de reglementarea legalã. Aceastã limitare însã este conformã dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind justificatã din punct de vedere social şi moral, întrucât chiriaşii au contribuit la construirea acestor locuinţe, iar statul are obligaţia constituţionalã de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, prevãzutã prin art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, republicatã.
Faţã de faptul cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã cuantumul preţului de vânzare a locuinţelor construite din fondurile unitãţii, arãtând cã "acesta este mult mai mic decât cel ce s-ar obţine în baza cererii şi ofertei de pe piaţã", Curtea reţine cã acest aspect nu priveşte constituţionalitatea textului criticat. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în acest sens, prin <>Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, statuând cã: "Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã-şi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor. De aceea nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale."
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea mai reţine cã vânzarea cãtre titularii contractelor de închiriere, indiferent de împrejurarea cã aceştia sunt sau nu angajaţii unitãţilor proprietare, a locuinţelor construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat nu este de naturã a încãlca principiul constituţional al libertãţii alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã şi nici a aduce vreo îngrãdire dreptului la muncã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, a <>Legii nr. 85/1992 în ansamblul sãu, precum şi a prevederilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 9.942/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lepãdat
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
