Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 251 din 15 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 si 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 295/2002 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 611 din 6 iulie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale <>art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PROMOTION AS" - S.R.L. (fosta Societate Comercialã "ALL AS BROKERS" - S.R.L.) din Bucureşti în dosarele nr. 14.115/2003 şi nr. 17.299/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal, în Dosarul nr. 121D/2004, rãspund avocat Bogdan Dumitrache, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercialã "PROMOTION AS" - S.R.L. din Bucureşti - autoarea excepţiei, precum şi avocat S. Stratula, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercialã "ASA ASIGURĂRI ATLASSIB" - S.A. din Sibiu, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
La apelul nominal, în Dosarul nr. 122D/2004, rãspunde, de asemenea, avocat Bogdan Dumitrache, cu delegaţie la dosar, pentru Societatea Comercialã "PROMOTION AS" S.R.L. din Bucureşti - autoarea excepţiei, lipsã fiind Societatea Comercialã "ASITRANS" - S.A. Asigurãri-Reasigurãri din Bucureşti, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în şedinţa publicã din 4 mai 2004, pe de-o parte, apãrãtorul autorului excepţiei a învederat instanţei constituţionale cã acesta şi-a schimbat denumirea în "PROMOTION AS" - S.R.L. din "ALL AS BROKERS" - S.R.L., depunând în acest sens actele doveditoare de la registrul comerţului, iar pe de altã parte, cã, în aceeaşi şedinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, precum şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 122D/2004 la Dosarul nr. 121D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , iar cu privire la celelalte dispoziţii, lasã la aprecierea instanţei constituţionale. Aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, întrucât la soluţionarea procedurii somaţiei de platã este permisã numai administrarea probei cu înscrisuri, nefiind admise şi celelalte mijloace de probã. Astfel, deşi prin numeroase decizii (de exemplu, prin <>Decizia nr. 348/2003 ) Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, considerã cã argumentele cuprinse în aceste decizii nu sunt suficiente pentru a se justifica limitarea mijloacelor de probã admise în cadrul procedurii somaţiei de platã numai la înscrisuri. Astfel, apreciazã cã nu se poate susţine cã prin caracterul de procedurã specialã şi acceleratã al somaţiei de platã se justificã aceastã limitare, întrucât legiuitorul a prevãzut şi cu alte ocazii proceduri speciale, care se judecã de urgenţã, cum ar fi acţiunile posesorii sau ordonanţa preşedinţialã, în cadrul cãrora este admisã administrarea oricãror mijloace de probã, iar nu numai a înscrisurilor.
Apãrãtorul Societãţii Comerciale "ASA ASIGURĂRI ATLASSIB" - S.A. din Sibiu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare, invocând în acest sens cerinţa soluţionãrii cu celeritate a procedurii somaţiei de platã, precum şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de-o parte, cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare, iar pe de altã parte, cã aceste dispoziţii au mai fãcut în numeroase rânduri obiectul controlului de constituţionalitate, cu aceste prilejuri Curtea constatând constituţionalitatea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 30 ianuarie 2004 şi 19 ianuarie 2004, pronunţate în dosarele nr. 14.115/2003, respectiv nr. 17.299/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale <>art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ALL AS BROKERS" - S.R.L. (care şi-a schimbat denumirea în "PROMOTION AS" - S.R.L.) în cadrul unor cauze având ca obiect cereri pentru emiterea unor ordonanţe cu somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate limiteazã dreptul pãrţilor litigante de a-şi dovedi susţinerile la proba cu înscrisuri, "fapt care nu oferã debitorului suficiente cãi de a se apãra în aceastã fazã a judecãţii", nu asigurã un proces echitabil, favorizeazã creditorul în detrimentul debitorului, care nu poate formula nici cerere reconvenţionalã, iar normele de procedurã sunt contrare celor din dreptul comun. Considerã cã în acest mod dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 20, 21, 24, 53 şi 126 din Constituţie, republicatã, precum şi reglementãrilor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentalã şi cu reglementãrile internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, deoarece procedura prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost instituitã pentru a oferi creditorilor o procedurã rapidã şi mai puţin costisitoare pentru obţinerea titlurilor executorii în vederea realizãrii creanţelor, scopul acesteia fiind de a simplifica şi de a accelera demersul jurisdicţional. În acest sens se invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 246/2002, nr. 252/2002, nr. 317/2002 şi nr. 109/2003.
De asemenea, aratã cã soluţiile adoptate de judecãtor în cadrul procedurii prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au caracter vremelnic şi sunt supuse cãilor de atac. Conform dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , împotriva ordonanţei cu somaţie de platã debitorul poate formula cerere în anulare, iar rezolvarea definitivã a litigiului se face dupã normele dreptului comun, fiind asigurate astfel toate cerinţele unui proces echitabil, precum şi toate condiţiile pentru exercitarea lui. Având în vedere acestea, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie, principiului egalitãţii în faţa legii şi nici dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), <>art. 6 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobatã la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a fãcut urmãtoarea rectificare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001:«în loc de "...somaţia de platã cãtre creditor..." se va citi: "...somaţia de platã cãtre debitor...".»
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã (lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (3) al <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost abrogat, iar alin. (5) al aceluiaşi articol a fost modificat.
Având în vedere aceste modificãri, dispoziţiile criticate au în prezent urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.
(3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile. Judecãtorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii pãrţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(3) Abrogat.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24, 53 şi 126 din Constituţia României, revizuitã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, având urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. [...]
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin încheierile din 30 ianuarie 2004 şi 19 ianuarie 2004, <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã a abrogat în mod expres prevederile alin. (3) al <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Având în vedere dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã "în vigoare", Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) ca devenitã inadmisibilã.
De asemenea, prin acelaşi pct. 12 al <>art. I din Legea nr. 195/2004 , <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost modificat substanţial. Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţionalã a decis cã în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, "numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii".
Având în vedere cã, anterior modificãrii prin <>Legea nr. 195/2004 , alin. (5) al <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , prevedea posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii prin care a fost respinsã cererea în anulare, iar dupã modificare s-a prevãzut cã aceeaşi hotãrâre este irevocabilã, Curtea constatã cã în cazul de faţã nu s-a pãstrat soluţia legislativã iniţialã şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) a devenit inadmisibilã.
II. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, Curtea reţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, singurele dovezi care se administreazã în cadrul acestei proceduri în afarã de lãmuririle şi explicaţiile date de cãtre pãrţi. Hotãrârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre pãrţi.
Curtea reţine cã mijloacele procedurale puse la îndemâna pãrţilor diferã tocmai datoritã caracterului special al procedurii, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare, fãrã ca una dintre pãrţi sã fie privilegiatã şi, ca atare, fãrã a fi încãlcat principiul egalitãţii în faţa legii, consacrat constituţional de art. 16 alin. (1).
Exercitarea dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã nu este limitatã, aşa cum în mod greşit susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, este asiguratã şi prin reglementarea în <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul cãreia debitorul poate folosi în apãrarea sa toate mijloacele legale de probã, nefiind limitat numai la înscrisuri.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, republicatã, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi a celor ale art. 20 din Constituţie, republicatã, raportate la prevederile art. 6 din paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea reţine cã aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât scopul emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a constat tocmai în instituirea unei proceduri speciale şi accelerate, derogatorie de la normele generale ale procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor.
Ţinând cont de toate aceste considerente, Curtea constatã cã nu se poate susţine o încãlcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora legiuitorul a prevãzut şi alte proceduri speciale care se judecã de urgenţã, fãrã însã a limita admisibilitatea mijloacelor de probã în cadrul acestora, Curtea reţine cã legiuitorul este suveran în a reglementa procedura de judecatã. Având în vedere cã toate prevederile cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedurã, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", Curtea constatã cã susţinerile autorului în acest sens sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PROMOTION AS" S.R.L. (fosta Societate Comercialã "ALL AS BROKERS" - S.R.L.) din Bucureşti în dosarele nr. 14.115/2003 şi nr. 17.299/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 6 şi ale <>art. 8 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
