Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 251 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 18 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Dan Niculescu în Dosarul nr. 4.583/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 294D/2005 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 264/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, rãspunde autorul excepţiei, fiind lipsã cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 194D/2005 şi nr. 294D/2005, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 294D/2005 la Dosarul nr. 194D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, arãtând cã hotãrârea pronunţatã de instanţa de judecatã în aplicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 trebuie supusã unei cãi de atac, în caz contrar încãlcându-se prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un recurs efectiv şi la dublul grad de jurisdicţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã nu existã nici un aspect de neconstituţionalitate, reglementarea criticatã îndeplinind toate cerinţele art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, se mai susţine cã accesul liber la justiţie nu presupune şi accesul la toate gradele de jurisdicţie. În legãturã cu pretinsa încãlcare a dispoziţiilor convenţiei, referitoare la dublul grad de jurisdicţie, reprezentantul Ministerului Public aratã cã acestea se aplicã numai în materie penalã, astfel încât nu au incidenţã în cauza dedusã judecãţii Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 20 ianuarie 2005 şi 28 februarie 2005, pronunţate în Dosarele nr. 4.583/2004 şi nr. 264/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Dan Niculescu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor împotriva unor sentinţe civile prin care s-a respins ca inadmisibilã cererea autorului excepţiei de a se constata cã a intervenit aprobarea tacitã pentru emiterea autorizaţiei de desfiinţare-demolare a unor construcţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11.
Autorul excepţiei apreciazã cã, în cazul în care hotãrârea pronunţatã de instanţa judecãtoreascã în condiţiile <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 nu este supusã cãilor de atac, se încalcã "art. 11 alin. (2) din Constituţia revizuitã în 2003 raportat la prevederile Convenţiei Europene (inclusiv Protocoalele adiţionale), potrivit cãrora «Orice persoanã are dreptul la douã grade de jurisdicţie, la un recurs efectiv»."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciazã, în Dosarul nr. 4.583/2004, cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât "art. 11 alin. (2) din Constituţie nu se referã la principiul dublului grad de jurisdicţie, iar [autorul excepţiei], care face trimitere la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului şi Protocoalele adiţionale, nu indicã un articol din aceste tratate internaţionale care sã fi fost încãlcat". În Dosarul nr. 264/2005, instanţa considerã cã excepţia este întemeiatã, întrucât se încalcã "dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cãrora nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei". De asemenea, se mai apreciazã cã textul art. 21 alin. (2) din Constituţie este încãlcat şi pentru cã "recurentul nu are acces la parcurgerea mai multor grade de jurisdicţie".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã dispoziţia legalã criticatã "derogã de la principiul dublului grad de jurisdicţie [şi] nu reprezintã o încãlcare a dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie [...], ci este destinatã sã asigure, în primul rând, celeritatea judecãrii cauzei, scurtând durata procesului şi evitând, astfel, tergiversarea judecãţii prin reluarea ciclului procesual, iar pentru pãrţi, economie de timp şi bani".
Totodatã, Guvernul apreciazã cã "Legea fundamentalã a lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea «competenţei», a «procedurii», precum şi a «cãilor de atac», în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate". În acest sens sunt invocate şi considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 129 din 6 decembrie 1995 şi nr. 38 din 26 februarie 1998.
De asemenea, se mai aratã cã "art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale reglementeazã dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnatã penal, dar, pe de altã parte, nu existã obligativitatea extinderii acestui principiu şi în materie civilã".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "textele legale criticate, stabilind dreptul reclamantului de a se adresa instanţei de judecatã, pentru constatarea aprobãrii tacite şi conferind caracter irevocabil hotãrârii instanţei, nu încalcã sub nici un aspect dreptul la un recurs efectiv, ci, dimpotrivã, reprezintã o garanţie a respectãrii acestuia". De asemenea, se mai aratã cã, în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie, "cãile de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, astfel, poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite".
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie, întrucât accesul liber la justiţie nu presupune "accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În acest sens, sunt invocate considerentele care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 486/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
"(3) Hotãrârile se redacteazã în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile."
Prevederile <>art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 se referã la hotãrârile pronunţate de instanţa de judecatã în cadrul procedurii privind aprobarea tacitã.
Curtea observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu invocã, în mod formal, în susţinerea criticii sale o dispoziţie constituţionalã care ar fi încãlcatã, ci face referire, în baza prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi, în mod generic, la Protocoalele adiţionale. Astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, Curtea reţine cã autorul acesteia se referã, de fapt, la prevederile art. 13 din Convenţie, precum şi la cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, ratificate prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste texte convenţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 13 din Convenţie: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale".;
- Art. 2 din Protocolul nr. 7: "1. Orice persoanã declaratã vinovatã de o infracţiune de cãtre un tribunal are dreptul sã cearã examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primã instanţã de cãtre cea mai înaltã jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitãrii sale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã lipsa unei cãi de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti în cadrul procedurii privind aprobarea tacitã este de naturã a încãlca dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã.
Critica de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu procedura aprobãrii tacite prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2002, cererea de chemare în judecatã a autoritãţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobãrii tacite se introduce la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã [art. 9 alin. (2)]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonanţei criticate, în cazul în care instanţa constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de aceastã ordonanţã de urgenţã, pronunţã o hotãrâre prin care obligã autoritatea administraţiei publice sã elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului sã desfãşoare o anumitã activitate, sã presteze un serviciu sau sã exercite o profesie.
Prevederea criticatã prin excepţia de neconstituţionalitate, potrivit cãreia hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în aceastã materie sunt irevocabile, nu încalcã prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Constituţia nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind, în art. 129, cã acestea se exercitã "în condiţiile legii".
Curtea reţine, de asemenea, cã, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodatã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale <>art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , cã "accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În acest sens este şi <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În consecinţã, Curtea constatã cã, în cazul procedurii aprobãrii tacite, persoana care se considerã vãtãmatã de o autoritate a administraţiei publice, prin neemiterea unei autorizaţii prevãzute de <>art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 , se poate adresa unei instanţe judecãtoreşti pentru soluţionarea plângerii sale, fiind astfel îndeplinite fãrã echivoc cerinţele impuse de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte invocarea în sprijinul criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observã cã acestea consacrã, într-adevãr, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut însã doar în materie penalã. Având în vedere cã obiectul cauzei care se judecã de cãtre instanţã, în cazul de faţã, nu este de naturã penalã, Curtea constatã cã prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Dan Niculescu în dosarele nr. 4.583/2004 şi nr. 264/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
