Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 250 din 12 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 553 din 31 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta în Dosarul nr. 3.416/COM/2002 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 110C/2003, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este identic cu cel al cauzei menţionate.
La apelul nominal este prezenta Maersk Sealand, prin avocat, şi Societatea Comercialã "Fruvimed" - S.A., prin consilier juridic.
Lipsesc celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Pãrţile prezente nu se opun conexarii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 110C/2003 la Dosarul nr. 107C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât, prin suspendarea procedurii speciale prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , la cererea instituţiei publice implicate, se paralizeaza orice posibilitate a creditorilor de a-şi exercita drepturile procesuale şi de a-şi recupera creanţele de la debitori. Se arata ca aceste dispoziţii contravin şi prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece obliga judecãtorul-sindic sa dispunã închiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului la cererea instituţiei publice implicate în privatizarea societãţii. Şi, în sfârşit, se mai arata ca dispoziţiile legale atacate sunt în contradictie şi cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece creeazã un regim preferenţial instituţiilor publice şi defavorizeaza celelalte categorii de creditori.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Se arata ca <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 permite judecãtorului-sindic sa suspende procedura judiciarã a falimentului.
Aceasta mãsura este temporarã, fiind luatã pana la privatizarea societãţii sau pentru o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungitã cu încã un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecinta, nu sunt incalcate prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 octombrie 2002 şi din 13 ianuarie 2003, pronunţate în dosarele nr. 3.416/COM/2002 şi nr. 212/COM/2001, Tribunalul Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta şi Maersk Sealand.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au fost adoptate cu încãlcarea principiului liberului acces la justiţie, deoarece prin aceste dispoziţii legale se paralizeaza orice posibilitate a creditorilor de a-şi exercita drepturile procesuale şi de a-şi recupera creanţele de la debitorii indicaţi în cuprinsul normei menţionate. În opinia autorilor exceptiei accesul la justiţie este blocat "atâta timp cat, potrivit art. III, la cererea instituţiei implicate, judecãtorul-sindic va fi obligat sa dispunã închiderea procedurii în temeiul contractului de vânzare-cumpãrare". Autorii exceptiei susţin ca sunt incalcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul legal criticat creeazã o serie de privilegii de care beneficiazã proprietatea privatã a statului în defavoarea proprietãţii persoanei juridice de drept privat.
Se mai susţine ca, pe de o parte, dispoziţiile criticate incalca art. 49 alin. (2), precum şi art. 123 alin. (2) din Constituţie, prin obligarea judecãtorului-sindic de cãtre "o instituţie implicata" de a dispune iniţial suspendarea şi ulterior închiderea procedurii, iar pe de alta parte, creditorul se gãseşte în fata unei imposibilitati obiective de a realiza creanta impotriva debitorului.
Autorii exceptiei apreciazã, de asemenea, ca sunt incalcate şi prevederile art. 134 din Constituţie, întrucât se creeazã un regim preferenţial instituţiilor publice, defavorizand toate celelalte categorii de creditori şi punându-i pe aceştia din urma în imposibilitatea realizãrii creanţelor lor, deşi sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute de lege.
Şi, în fine, se susţine ca aceste dispoziţii contravin şi principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece "o data cu vânzarea acţiunilor prin contractul de vânzare-cumpãrare se va stabili şi soarta creanţelor debitorului, procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului urmând sa fie închisã de cãtre judecãtorul-sindic, instituţia implicata în privatizare se va substitui nepermis puterii judecãtoreşti, singura competenta sa infaptuiasca justiţia".
Instanta de judecata considera ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 21, art. 41 alin. (2), art. 49 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Guvernul apreciazã ca dreptul unei persoane de a se adresa unei instanţe judecãtoreşti este, în acest caz, doar suspendat, iar nu suprimat. Mãsura suspendãrii exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã, dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute în alin. (1) al <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 . Atât deschiderea, cat şi închiderea procedurii de suspendare se realizeazã pe cale judiciarã, fie în condiţiile prevãzute de <>art. 117 şi urmãtoarele din Legea nr. 64/1995 , republicatã, fie în condiţiile <>art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 .
Titularii drepturilor de creanta au posibilitatea ca, la închiderea procedurii prevãzute la <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , sa îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau în condiţiile dreptului comun. Pentru aceste motive se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 şi nici art. 49 din Constituţie.
Referitor la încãlcarea art. 123 alin. (2) din Constituţie, Guvernul arata ca acesta nu este încãlcat, deoarece, prin dispunerea suspendãrii, judecãtorul-sindic se supune legii în vigoare, iar nu unei "instituţii implicate", cererea acestei instituţii fiind necesarã, din punct de vedere procedural, pentru suspendarea, respectiv pronunţarea de cãtre instanta a unei încheieri prin care se va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor.
Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, mãsura suspendãrii rãspunzând tocmai exigenţelor formulate de Legea fundamentalã. Referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, Guvernul arata ca nici acesta nu este încãlcat.
În concluzie se arata ca excepţia este neîntemeiatã, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 211 din 10 iulie 2002.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizãrii, <>Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Aceste modificãri privesc şi alin. (1) al art. III din aceasta ordonanta.
În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca, atunci când, dupã ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legalã a fost modificatã, excepţia poate sa fie examinata dacã textul legal, în noua sa redactare, conserva substanta reglementãrii iniţiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinta este îndeplinitã, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, în forma modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"(1) Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine majoritatea din capitalul social, care înregistreazã obligaţii bugetare de peste jumãtate din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.
(2) Suspendarea va fi pronunţatã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotãrârii de suspendare, administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciarã.
(4) În urma privatizãrii societãţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor."
Critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea potrivit cãreia instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 incalca dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, dispoziţiile art. 49 alin. (2) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), potrivit cãrora statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , raportate la textele din Constituţie invocate de autorul exceptiei, s-a pronunţat prin mai multe decizii, ca de exemplu Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, şi Decizia nr. 115 din 18 martie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003. În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut ca suspendarea exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justiţie, dat fiind ca, prin însãşi natura ei, aceasta mãsura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã, potrivit <>art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute în alin. (1) al aceluiaşi articol.
În acelaşi sens, Curtea a reţinut ca procedura, suspendatã pe cale judiciarã, urmeazã sa se inchida tot pe cale judiciarã, fie în condiţiile prevãzute de <>art. 117 şi urmãtoarele din Legea nr. 64/1995 , republicatã, dacã nu s-a realizat privatizarea, fie în condiţiile prevãzute de <>art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , în urma privatizãrii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni.
De asemenea, Curtea a reţinut ca titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comercialã ajunsã în incapacitate de plata au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , sa îşi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societãţii privatizate.
Asadar, atât mãsura suspendãrii, cat şi închiderea procedurii prevãzute de lege au loc într-un cadru judiciar, în fata instanţei competente, neputându-se retine, în consecinta, ca prin textul de lege care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate s-ar restrânge exerciţiul dreptului sau însuşi dreptul de liber acces la justiţie.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu sunt contrare prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textul criticat este un text de procedura - deci fãrã efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
Şi, în sfârşit, prin aceeaşi decizie a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, deoarece mãsura suspendãrii rãspunde tocmai exigenţei formulate de Legea fundamentalã, fiind menita sa salveze societãţile comerciale în dificultate şi capitalurile acestora, pentru a-şi putea îndeplini în continuare funcţiile economice pentru care au fost create - deci pentru a asigura libertatea comerţului -, precum şi toate obligaţiile ce decurg din aceste funcţii, inclusiv aceea de a-şi achitã obligaţiile fata de creditori.
Atât considerentele, cat şi soluţia din aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. - Sucursala Constanta şi de Maersk Sealand în dosarele nr. 3.416/COM/2002 şi nr. 212/COM/2001 ale Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
