Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 3.009/1/2015
Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului
Valentin Horia Şelaru - judecător-raportor la Secţia penală
Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală
Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală
Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală
Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală
Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală
Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală
Simona Elena Cîrnaru - judecător la Secţia penală
Marcela Radu - magistrat-asistent
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea de şedinţă din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014 (având ca obiect apelurile declarate de inculpaţii Z.A.B., A.C.V. şi P.G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia definită în art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive". Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 27^5 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La şedinţa de judecată a participat doamna Marcela Radu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Daniela Maftei, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 3.009/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse opiniile asupra problemei de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii instanţelor judecătoreşti de la nivelul curţilor de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Târgu Mureş şi Timişoara, acestea fiind, în unanimitate, în sensul că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. A mai arătat că aceeaşi opinie a fost transmisă şi de Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, precum şi de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deopotrivă, a învederat că raportul întocmit de judecătorul-raportor a fost depus la dosarul cauzei la data de 21 septembrie 2015, soluţia propusă fiind de admitere a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014, cu consecinţa stabilirii faptului că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. Totodată, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, raportul a fost comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Adresa nr. 2.198/C/2160/III-5/2015 din data de 28 septembrie 2015, a transmis concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezbaterii, solicitând admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu consecinţa stabilirii faptului că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a comunicat faptul că Secţia judiciară a unităţii de parchet sus-menţionate nu are în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept dedusă dezlegării. A mai învederat că raportul a fost comunicat şi inculpaţilor A.C.V., Z.A.B. şi P.G.C., primul depunând la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. Subsecvent acordării cuvântului asupra eventualelor chestiuni prealabile, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a solicitat doamnei procuror Daniela Maftei să expună punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării. Susţinând, în preambulul concluziilor, că sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public a arătat că soluţia ce se impune a fi dată chestiunii de drept supuse dezlegării este aceea că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică, dezlegare fundamentată pe interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi art. 16 din actul normativ menţionat anterior. În motivare, a învederat că argumentele care justifică o astfel de soluţie pornesc de la expunerea de motive şi art. 1 ale Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, din care rezultă că actul normativ menţionat stabileşte cadrul legal aplicabil produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin normative în vigoare, instituind totodată măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora. A mai arătat că aceeaşi lege stabileşte că operaţiunile cu astfel de produse sunt permise doar în situaţia obţinerii unei autorizaţii, destinatar al acestei obligaţii fiind operatorul. Or, din definiţia pe care art. 2 lit. b) din legea sus-menţionată o dă operatorului rezultă că acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară ori intenţionează să desfăşoare operaţiuni de natura celor prevăzute de acelaşi act normativ, legea necircumstanţiind în niciun fel natura acestor operaţiuni. Deopotrivă, a învederat că un alt argument este faptul că art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, stabileşte că subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană, fără ca aceasta să fie circumstanţiată prin vreo calitate specială. În consecinţă, din interpretarea textelor de lege precitate rezultă că legiuitorul nu a restrâns sfera subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din legea menţionată numai la operatorul prevăzut de art. 2 lit. b), aşa cum susţine iniţiatorul sesizării. În concluzie, în raport cu argumentele prezentate, procurorul a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu consecinţa stabilirii faptului că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE,asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de şedinţă din data de 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2914, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia definită în art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive". II. Expunerea succintă a cauzei Dosarul nr. 2.747/40/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori are ca obiect apelurile declarate de inculpaţii Z.A.B., A.C.V. şi P.G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani. Prin sentinţa penală sus-menţionată s-au hotărât următoarele: 1. În baza art. 47 din Codul penal raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal anterior şi art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul Z.A.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 39 alin. 2 din Codul penal anterior raportat la art. 5 din Codul penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de 774 de zile închisoare, pedeapsă rămasă de executat la data săvârşirii infracţiunii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 774 de zile închisoare. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul penal, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. 2. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal anterior şi art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul A.C.V. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 96 alin. (4) din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 69 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul penal, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. 3. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal anterior şi art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 96 alin. (4) din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 69 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare. Pe timpul şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul penal i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. În fapt s-a reţinut că, în cursul lunii martie 2013, în timp ce se aflau în Penitenciarul Botoşani, în executarea unor pedepse privative de libertate, inculpatul Z.A.B. l-a instigat pe deţinutul Z.I. să primească în unitatea de detenţie un colet conţinând hrană şi îmbrăcăminte, întrucât el personal uzitase de acest drept în luna respectivă. La data de 14 martie 2013, în urma unor discuţii telefonice purtate cu inculpatul Z.A.B. (care, deşi se afla în Penitenciarul Botoşani, utiliza în mod ilegal un telefon mobil), inculpatul A.C.V. împreună cu inculpatul P.G.C. au disimulat o cantitate de substanţă vegetală susceptibilă a avea efecte psihoactive în cusătura unei perechi de pantaloni pe care au predat-o martorei U.N., într-un pachet ce urma a fi livrat de aceasta deţinutului Z. I., în Penitenciarul Botoşani, în ziua următoare. În acest sens, conform celor convenite anterior cu inculpatul Z.A.B., deţinutul Z.I. a determinat-o pe martora U.N. să preia, la aceeaşi dată, de la inculpatul A.C.V. coletul conţinând mai multe obiecte de îmbrăcăminte în care se afla disimulată o cantitate de substanţe susceptibile a avea efecte psihoactive. La data de 15 martie 2013, martora U.N. s-a prezentat la Penitenciarul Botoşani în Sectorul "pachete - vizite" al acestei unităţi de detenţie şi a predat inculpatului Z. I. coletul sus-menţionat. În urma controlului efectuat asupra coletului a fost descoperită o cantitate de substanţă vegetală mărunţită, de culoare verde, cu miros floral, disimulată în cusătura unei perechi de pantaloni. Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2.107.605 din 22 martie 2013, întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Iaşi, a rezultat că în proba constituită din fragmentele vegetale respective, în cantitate de 3,07 grame masă brută, au fost puşi în evidenţă canabinoizi sintetici conţinând compuşii chimici JWH-122 şi STS-135 (substanţe susceptibile a avea efecte psihoactive), conform Adresei nr. 5.097 din 4 noiembrie 2013 emise de Institutul de Medicină Legală Iaşi. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Z.A.B., A.C.V. şi P.G.C. La termenul de judecată din 10 iunie 2015, inculpatul A.C.V. a solicitat curţii de apel sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească dacă subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, este numai operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia definită de art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. Prin Încheierea de sesizare din data de 8 iulie 2015, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia definită în art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive". III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Instanţa de apel a analizat motivele care susţin admisibilitatea sesizării, prezentând totodată opiniile diferite ale membrilor completului de judecată asupra problemei de drept în discuţie. S-a arătat în acest sens că unul dintre membrii completului de judecată apreciază că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) care, potrivit art. 4, are obligaţia de a solicita Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia prevăzută la art. 2 lit. h), a cărei lipsă atrage incidenţa normei de incriminare analizată. Deopotrivă, s-a menţionat că, în opinia celuilalt membru al completului, subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană care nu deţine o autorizaţie eliberată în condiţiile prevăzute de actul normativ mai sus menţionat, neavând relevanţă dacă are sau nu calitatea de operator în sensul art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, atragerea răspunderii penale nefiind condiţionată nici de încadrarea respectivelor produse în categoria drogurilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. IV. Punctele de vedere ale procurorului şi părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept În şedinţa din 29 iunie 2015, reprezentantul Ministerului Public a opinat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, susţinând că legea este clară, subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, putând fi orice persoană fizică. Inculpatul A.C.V. a susţinut că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul care desfăşoară o activitate legală profesională de producţie industrială ori de comerţ, pe o anumită piaţă, persoană căreia îi revine şi obligaţia de a solicita Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia în scopul desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive. A mai arătat că operaţiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzute de lege vizează numai operaţiunile desfăşurate la vedere, pe o anumită piaţă reglementată, cum ar fi: piaţa agricolă, piaţa alimentară, piaţa medicamentelor etc. În consecinţă, a susţinut că nu poate avea calitatea de subiect al infracţiunii persoana care nu are calitatea de "operator" în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, care, acţionând în clandestinitate, transmite unui consumator determinat, în deplina cunoştinţă a acestuia, o anumită substanţă, plantă, ciupercă sau combinaţii ale acestora care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. Coinculpaţii Z.A.B. şi P.G.C. au achiesat la opinia inculpatului A.C.V., solicitând sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile asupra chestiunii de drept puse în discuţie. V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Târgu Mureş şi Timişoara, opinia exprimată, în unanimitate, fiind aceea că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică, cu argumentarea că nu are relevanţă dacă aceasta are sau nu calitate de operator în sensul art. 2 lit. b) din actul normativ sus-menţionat, întrucât legea nu distinge. VI. Opinia specialiştilor consultaţi Deşi s-au solicitat opiniile mai multor specialişti în domeniul dreptului penal, doar Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a comunicat un punct de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării, acesta fiind în sensul că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. În argumentarea punctului de vedere exprimat s-a susţinut că prevederile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, nu permit o interpretare restrictivă cu privire la calitatea subiectului activ al infracţiunii. În acest sens s-a arătat că legiuitorul a incriminat în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, "fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive", textul normei de incriminare nefăcând nicio referire la noţiunea de operator şi nicio trimitere la prevederile art. 2 din lege. Deopotrivă, s-a susţinut că ori de câte ori legiuitorul foloseşte expresia "fapta persoanei" în cuprinsul Codului penal sau al normelor de incriminare din legile speciale care conţin dispoziţii penale, fără a face vreo referire la calitatea persoanei, subiectul activ al infracţiunii este necircumstanţiat, astfel încât poate fi orice persoana fizică sau juridică. În consecinţă, s-a susţinut că cerinţa normei de incriminare, respectiv aceea ca persoana care săvârşeşte infracţiunea să nu deţină autorizaţia eliberată în condiţiile legii, nu ţine de calitatea subiectului activ al infracţiunii, ci de antijuridicitatea faptei, constând în săvârşirea ei fără drept. Altfel spus, doar dacă persoana în cauză nu deţine autorizaţia eliberată în condiţiile legii, fapta sa este săvârşită fără drept; în caz contrar, fapta nu ar constitui infracţiune, exercitarea dreptului obţinut în urma autorizării înlăturând antijuridicitatea faptei. VII. Examenul jurisprudenţei în materie 1. Jurisprudenţa naţională relevantă În materialul transmis de curţile de apel nu a fost identificată nicio hotărâre în care problema de drept - obiect al sesizării - să fi fost examinată explicit, examenul jurisprudenţial al instanţelor de judecată cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, vizând alte aspecte decât cea supusă dezlegării. Cu toate acestea, se constată că în cuprinsul Sentinţei penale nr. 69 din 21 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2.443/115/2012, instanţa a constatat, referitor la apărările privind inexistenţa infracţiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare (pentru motivul că inculpaţii nu ar fi fost operatori cu substanţe etnobotanice şi nu au realizat operaţiunile enumerate de lege), că acestea nu sunt întemeiate, întrucât textul de lege incriminator pedepseşte tocmai efectuarea de operaţiuni cu substanţe etnobotanice în condiţiile în care persoana care le face nu are, potrivit legii, îndrituirea, respectiv autorizarea de a le realiza. În aceeaşi speţă, instanţa de apel, în Decizia nr. 158/A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2.443/115/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 977 din 20 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală în dosarul nr. 2.443/115/2012, a reţinut că apărarea privind lipsa calităţii de operatori cu substanţe etnobotanice a inculpaţilor este neîntemeiată, întrucât legea penală nu distinge în acest sens, iar textul de lege incriminator pedepseşte efectuarea de operaţiuni cu substanţe etnobotanice în condiţiile în care persoana care le face nu are autorizarea de a realiza asemenea operaţiuni. Practic, în speţă, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au admis că orice persoană poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, soluţia nefiind infirmată, sub acest aspect, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. 3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale a) Decizia nr. 134 din 7 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013. În această decizie, Curtea Constituţională a constatat că "... legiuitorul a înţeles să reglementeze cu privire la orice operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanţe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanţe, plante, ciuperci sau combinaţii ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului acestora în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative pe care le pot genera. De aceea orice operaţiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obţinerea autorizării de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin urmare, potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei şi va notifica Ministerului Sănătăţii efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizează un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi, datele din registru făcându-se publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei.Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 194/2011 rezultă că aceasta întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate, întrucât conţinutul său este clar, inteligibil şi lipsit de generalizări excesive. Totodată, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigenţe, motiv pentru care potrivit art. 8 alin. (4), art. 25 şi art. 36 alin. (1) şi alin. (4) teza finală: «Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.[...] Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.»; «În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.»; «Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.»; «Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.» Or, legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) şi (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, şi prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor. Prin urmare, autorii excepţiei, deşi au comercializat substanţe al căror regim juridic, conţinut, caracteristici, compoziţie chimică nu le erau cunoscute, pornesc, în absenţa oricăror elemente certe, de la premisa că acestea nu puteau fi substitut în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011. Acest raţionament contrazice tocmai faptele comise, pentru că, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare. Este adevărat că şi alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata pot fi apreciate ab initio ca fiind susceptibile de stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică, dar, fiecare în parte, au un regim juridic bine definit, care le-a scos din categoria substanţelor ce pot fi catalogate drept substitut în sensul Legii nr. 194/2011. Cu privire la accesibilitatea şi previzibilitatea unei legi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, că «nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite individului să-şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat». Noţiunea de «lege» utilizată în materie penală de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale înglobează dreptul de origine legislativă, precum şi jurisprudenţială şi implică unele condiţii calitative, între altele cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, şi Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51). În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea a reamintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune (a se vedea, între altele, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 37). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniştii, obişnuiţi să facă dovada unei mari prudenţe în exercitarea meseriei lor. De asemenea, se poate aştepta de la ei să acorde o atenţie deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cantoni, citată anterior, paragraful 35). Prin urmare, Legea nr. 194/2011 îndeplineşte atât condiţia accesibilităţii prin aceea că a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind adusă la cunoştinţa destinatarilor săi, cât şi condiţia previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu ori echivoc..." b) Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. e) şi art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, şi a dispoziţiilor art. 118^2 alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014. În această decizie Curtea Constituţională a reţinut că "... potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei şi va notifica Ministerului Sănătăţii efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizează un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi, datele din registru făcându-se publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 194/2011 rezultă că aceasta întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate, întrucât conţinutul său este clar, inteligibil şi lipsit de generalizări excesive. Totodată, şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigenţe. [...] legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) şi (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinaţie previzibilă a produsului, şi prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altă indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor. Prin urmare, [...], deşi au comercializat substanţe al căror regim juridic, conţinut, caracteristici, compoziţie chimică nu le erau cunoscute, pornesc, în absenţa oricăror elemente certe, de la premisa că acestea nu puteau fi substitut în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011. Acest raţionament contrazice tocmai faptele comise, pentru că, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare. Este adevărat că şi alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata pot fi apreciate ab initio ca fiind susceptibile de stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică, dar, fiecare în parte, au un regim juridic bine definit, care le-a scos din categoria substanţelor ce pot fi catalogate drept substitut în sensul Legii nr. 194/2011. [...]" 4. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost în sensul că subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. Argumentul principal al opiniei exprimate s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, reţinându-se că în cuprinsul acestora legiuitorul se referă în mod clar la "persoană", ca subiect activ necalificat, prin "persoană" înţelegându-se orice persoană fizică sau juridică. Deopotrivă, s-a argumentat că, în măsura în care voinţa legiuitorului ar fi fost aceea de a restrânge sfera subiectului activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 din legea menţionată la "operatorul" prevăzut în art. 2 lit. b), s-ar fi referit în mod explicit în cuprinsul normei de incriminare la "fapta operatorului", iar nu la "fapta persoanei". În concluzie, s-a susţinut că, întrucât dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, nu se referă la operatorul prevăzut în art. 2 lit. b), ca subiect activ al infracţiunii, ci la orice persoană, restrângerea sferei subiectului activ la operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) din legea menţionată, cu consecinţa restrângerii sferei de aplicare a normei de incriminare, nu poate fi realizată pe cale de interpretare. IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Prin Adresa nr. 2.198/C/2160/III-5/2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară a comunicat concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, solicitând admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu consecinţa stabilirii faptului că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. În argumentarea soluţiei propuse, constatând, prioritar, că sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, parchetul a reţinut că din expunerea de motive şi art. 1 ale Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, rezultă că actul normativ menţionat stabileşte cadrul legal aplicabil produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, instituind totodată măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora. A mai arătat că aceeaşi lege stabileşte că operaţiunile cu astfel de produse sunt permise doar în situaţia obţinerii unei autorizaţii, destinatar al acestei obligaţii fiind operatorul. Or, din definiţia pe care art. 2 lit. b) din legea menţionată o dă operatorului, rezultă că acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică ce desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni de natura celor prevăzute de acelaşi act normativ, legea necircumstanţiind în niciun fel natura acestor operaţiuni. În concluzie, Ministerul Public a constatat că din interpretarea textelor de lege precitate rezultă că legiuitorul nu a restrâns sfera subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 numai la operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ. X. Dispoziţii legale incidente Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014 - Art. 1: "Prezenta lege stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile sa aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, şi instituie măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora."; - Art. 2 lit. b): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] b) operator - persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuşi, efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operaţiuni cu produse;"; - Art. 3: "(1) Operaţiunile cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se supun autorizării în condiţiile stabilite de prezenta lege. (2) Până la obţinerea autorizaţiei este interzisă desfăşurarea de operaţiuni cu produsul ce face obiectul autorizării. [...]"; - Art. 4: "Orice operator ce desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita A.N.S.V.S.A. o autorizaţie, astfel cum este definită la art. 2 lit. h)."; - Art. 16: "(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani." Dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, au fost modificate prin art. 232 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, lege care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. XI. Opinia judecătorului-raportor Judecătorul-raportor a opinat în sensul că unica dezlegare ce se poate da chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării este aceea că subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. În argumentare, în esenţă, judecătorul-raportor a susţinut că art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, incriminează fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, efectuează operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a face trimiteri la alte noţiuni, cum ar fi cea de operator. Totodată, pornind de la definiţia dată prin dispoziţiile art. 2 lit. b) din aceeaşi lege noţiunii de "operator", judecătorul-raportor a reţinut că aceasta vizează persoana fizică sau juridică ce efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal. Or, în situaţia în care s-ar admite că subiectul activ al infracţiunii anterior menţionate poate fi numai operatorul, s-ar ajunge la o concluzie nelegală, respectiv aceea de a accepta tragerea la răspundere penală a operatorului, adică a acelor persoane fizice sau juridice ce efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal, iar nu a persoanelor fizice ori juridice care efectuează sau intenţionează să efectueze astfel de operaţiuni în mod ilegal. În consecinţă, judecătorul-raportor a concluzionat că interpretarea art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, conduce la o concluzie unică, respectiv aceea că subiect activ al infracţiunii incriminate poate fi orice persoană fizică sau juridică. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: A. Cu privire la admisibilitatea sesizării Reglementând condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a reglementat prin art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanţe, inclusiv a curţii de apel, învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, care constată, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi asupra căreia instanţa supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. Ca urmare, admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerinţe: - instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; - soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; - chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare. Examinând admisibilitatea sesizării prin prisma criteriilor sus-menţionate, Înalta Curte constată următoarele: Prima condiţie analizată, referitoare la existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, este îndeplinită, Curtea de Apel Suceava fiind învestită, în Dosarul nr. 2.747/40/2014, cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii Z.A.B., A.C.V. şi P.G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani. De asemenea, în raport cu acuzaţiile care sunt aduse apelanţilor inculpaţi, se constată a fi îndeplinită în cauză şi cerinţa referitoare la aptitudinea dezlegării date chestiunii de drept de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Deopotrivă, este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate întrucât chestiunea de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanţa supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs. În consecinţă, sesizarea este admisibilă, întrunind condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări este aceea "dacă subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligaţia de a solicita de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizaţia definită în art. 2 lit. h) în vederea desfăşurării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive". Din modul în care a fost formulată şi argumentată sesizarea rezultă că obiectul acesteia vizează modul de interpretare a normei de incriminare cuprinse în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, din perspectiva sferei subiectului activ al infracţiunii. Textul de lege precitat are următorul conţinut: "(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă." Procedând la stabilirea semnificaţiei normei de incriminare din perspectiva sferei subiectului activ al infracţiunii reglementate, Înalta Curte constată următoarele: 1. Sub aspect gramatical În cuprinsul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, legiuitorul utilizează termenul "persoană" pentru definirea subiectului activ al infracţiunii, fără a face vreo referire la calitatea acesteia. Statuând asupra regulilor de interpretare a normei penale, doctrina şi jurisprudenţa au stabilit că ori de câte ori legiuitorul foloseşte expresia "fapta persoanei" în cuprinsul Codului penal sau al normelor de incriminare din legile speciale care conţin dispoziţii penale, fără a face vreo referire la calitatea persoanei, subiectul activ al infracţiunii este necircumstanţiat, acesta putând fi orice persoană fizică sau juridică. În consecinţă, se constată că prin incriminarea, în cuprinsul textului de lege precitat, a faptei "persoanei" care efectuează operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, legiuitorul a circumscris sferei subiectului activ al infracţiunii orice persoană fizică sau juridică, cerinţa normei de incriminare, respectiv aceea ca persoana care săvârşeşte infracţiunea să nu deţină autorizaţia eliberată în condiţiile legii, necircumstanţiind calitatea subiectului activ al infracţiunii, ci caracterul prohibit al faptei. Altfel spus, doar dacă persoana în cauză nu deţine autorizaţia eliberată în condiţiile legii, fapta sa este săvârşită fără drept, în caz contrar, fapta neconstituind infracţiune. Sub acelaşi aspect, se constată că textul normei de incriminare nu face nicio referire la noţiunea de operator şi nicio trimitere la prevederile art. 2 din legea sus-menţionată. Or, în măsura în care voinţa legiuitorului ar fi fost aceea de a restrânge sfera subiectului activ al infracţiunii la "operatorul" prevăzut în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, s-ar fi referit în mod explicit în cuprinsul art. 16 la "fapta operatorului", iar nu la "fapta persoanei". 2. Sub aspect logico-sistematic Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, stabileşte cadrul legal aplicabil produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, şi instituie măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejării sănătăţii populaţiei. Legea defineşte în art. 2 termenii şi expresiile pe care le utilizează, în art. 3 stabileşte, cu titlu de principiu, că operaţiunile cu astfel de produse sunt permise numai în ipoteza obţinerii unei autorizaţii, în art. 4 instituie obligaţia operatorului de a solicita autorizarea, iar în art. 16, 17 şi 19 incriminează anumite fapte penale. Dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, definesc "operatorul" ca fiind "persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuşi, efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operaţiuni cu produse." Prin urmare, potrivit legii, operatorul este persoana fizică sau juridică ce efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal. În raport cu definiţia "operatorului", dacă s-ar admite că subiect activ al infracţiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul, s-ar ajunge la concluzia că norma de incriminare este aplicabilă numai persoanei fizice sau juridice care efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal. O astfel de interpretare lipseşte de conţinut norma de incriminare întrucât plasează în afara sferei de aplicare a acesteia fapta săvârşită de persoana fizică ori juridică ce efectuează operaţiuni cu produse în mod ilegal. Se constată în acest sens că, pentru crearea cadrului legal, art. 4 din legea sus-menţionată prevede că orice operator ce desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care au fost produse nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor o autorizaţie, respectiv actul tehnico-administrativ emis de această instituţie, care atestă că produsul nu este substitut în sensul acestei legi, în urma efectuării unor analize şi evaluări de către laboratoarele specializate în acest sens, după caz. Obligaţia de a obţine autorizaţie, instituită prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, în sarcina operatorului, ca persoană fizică sau juridică ce efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produse în mod legal, are rolul de a reglementa o condiţie care trebuie îndeplinită pentru asigurarea legalităţii efectuării operaţiunilor cu produse. Or, norma de incriminare prevăzută în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, sancţionează tocmai desfăşurarea operaţiunilor cu produse în mod nelegal, fără a deţine autorizaţia eliberată în condiţiile legii, motiv pentru care subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică şi juridică, indiferent dacă aceasta are ori nu calitatea de operator, în sensul art. 2 lit. b) din lege. 3. Sub aspect teleologic Raportat la expunerea de motive a proiectului Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, se constată că adoptarea acestei soluţii legislative a fost justificată de necesitatea instituirii unor măsuri de prevenire, control şi combatere a consumului de substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, în vederea protejării sănătăţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora. Având în vedere finalitatea urmărită, legiuitorul a stabilit în cuprinsul actului normativ cadrul legal aplicabil produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, incriminând totodată faptele efectuate în afara acestui cadru. În consecinţă, finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, a determinat sfera destinatarilor actului normativ în integralitatea lui (deci şi în ceea ce priveşte faptele prohibite), aceştia fiind persoanele fizice şi juridice care efectuează sau intenţionează să efectueze operaţiuni cu produsele reglementate prin lege. Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014, şi va stabili că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, poate fi orice persoană fizică sau juridică. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/40/2014. Stabileşte că subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, poate fi orice persoană fizică sau juridică. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2015. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE MIRELA SORINA POPESCU Magistrat-asistent, Marcela Radu ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
