Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 25 din 27 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 124 alin. (1) si art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 8 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Victor Dan Moisã în Dosarul nr. 5.438/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.438/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.Excepţia a fost ridicatã de Victor Dan Moisã, administratorul Societãţii Comerciale "Sinbet" - S.A. din Oneşti, într-o
cauzã comercialã având ca obiect cererea de angajare a rãspunderii acestuia, cerere formulatã de lichidatorul societãţii, Costicã Bordeianu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi ale <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã se creeazã o serie de privilegii de care beneficiazã unii creditori "în defavoarea proprietãţii debitorului". De asemenea, apreciazã cã textele criticate îl plaseazã pe judecãtorul-sindic într-o situaţie privilegiatã faţã de administratorul a cãrui rãspundere se solicitã a fi angajatã, fãcând posibilã interpretarea în sensul cã cererea poate fi soluţionatã chiar de cãtre autorul sesizãrii. Totodatã apreciazã cã, prin instituirea unor mãsuri asigurãtorii, administratorului îi este îngrãdit dreptul la proprietate privatã. În continuare, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, dar prin alte mãsuri decât cele reglementate de textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale, deoarece cererea de angajare a rãspunderii administratorului se soluţioneazã de o instanţã de judecatã, în urma administrãrii unui probatoriu. Aceste reglementãri legale nu instituie o prezumţie de culpã a administratorului, faptele care antreneazã rãspunderea acestuia trebuind dovedite.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia ridicatã este nefondatã, întrucât art. 16 alin. (1) din Constituţie prevede egalitatea între cetãţeni, or, autorul excepţiei pretinde egalitate de tratament juridic între judecãtorul-sindic (care reprezintã instanţa judecãtoreascã) şi pãrţile din litigiu, dar acestea au caracter şi roluri diferite. Referitor la pretinsa încãlcare a dreptului de proprietate privatã, apreciazã cã aceastã susţinere nu poate fi primitã, întrucât dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, adicã respectând corelativ drepturile creditorilor. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Constituţie, apreciazã cã susţinerile nu sunt pertinente, iar referitor la pretinsa încãlcare a libertãţii comerţului, cã aceasta este nefondatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât textul constituţional "se referã exclusiv la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu la raporturile dintre cetãţeni şi autoritãţile publice ori reprezentanţii lor", aşa cum a constatat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 286/2001 . În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) şi a art. 136 alin. (5) din Constituţia republicatã, apreciazã cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar titularul unui drept este liber sã-l exercite în anumite limite statornicite prin lege, în aşa fel încât sã nu stânjeneascã drepturile altor titulari, în egalã mãsurã ocrotite. De asemenea, textele legale criticate nu contravin nici obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au fost modificate prin art. I pct. 106, respectiv prin <>art. I pct. 108 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 38/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003), dispoziţii care, în prezent, au urmãtorul conţinut:
- Art. 124 alin. (1): "Judecãtorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societãţii pe acţiuni, al societãţii cu rãspundere limitatã sau, dupã caz, al organizaţiei cooperatiste ori a asociaţiei cooperatiste teritoriale, ajunsã în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de cãtre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului în aceastã situaţie, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele societãţii în folosul propriu sau în cel al unei alte societãţi;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societãţii;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea în mod vãdit societatea la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul societãţii sau au mãrit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura societãţii fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.";
- Art. 126: "În vederea luãrii mãsurilor prevãzute la art. 124 judecãtorul-sindic poate fi sesizat de cãtre administrator/lichidator, de cãtre oricare dintre creditori sau asociaţi/acţionari, de camera de comerţ şi industrie teritorialã sau, dupã caz, asociaţia cooperatistã teritorialã, respectiv naţionalã, sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune mãsuri asigurãtorii."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6), dispoziţii care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5), având urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, administratorul sau lichidatorul, oricare dintre creditori, oricare dintre asociaţi sau acţionari, camera de comerţ şi industrie teritorialã pot introduce, în faţa judecãtorului-sindic, o cerere pentru suportarea unei pãrţi din pasivul debitorului, cerere îndreptatã împotriva unor persoane fizice, membri ai conducerii persoanei juridice insolvente. În cadrul acestui tip de litigiu, judecãtorul-sindic apare ca reprezentant al autoritãţii publice cu atribuţia de înfãptuire a justiţiei, iar administratorul sau lichidatorul, persoanã fizicã ori persoanã juridicã, acţioneazã în numele debitorului pentru reîntregirea patrimoniului acestuia în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. Ca atare, susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora dispoziţiile legale criticate ar institui o inegalitate între judecãtorulsindic şi pãrţile din proces, nu pot fi primite, întrucât principiul egalitãţii cetãţenilor în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã, nu este aplicabil în speţa de faţã, instanţa de judecatã nefiind în situaţie similarã cu pãrţile din proces.
Curtea reţine cã, în principiu, potrivit dispoziţiilor legale criticate, stabilirea rãspunderii persoanelor din conducerea societãţii comerciale debitoare are loc la sesizarea administratorului ori a lichidatorului, a oricãrui creditor, a asociaţilor sau acţionarilor la societatea comercialã ajunsã în stare de insolvenţã, a camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a asociaţiei cooperatiste teritoriale ori naţionale, dupã caz. În cazul în care judecãtorul-sindic se sesizeazã din oficiu, acesta o face pe baza datelor rezultate din documentele aflate la dosarul cauzei şi în cadrul îndeplinirii obligaţiei sale legale de a lãmuri şi soluţiona cauza sub toate aspectele sale, asigurând realizarea deopotrivã a drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor pãrţilor, fãrã sã urmãreascã vreun interes personal.
Astfel, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu instituie prezumţia de culpã a persoanei a cãrei rãspundere se solicitã a fi stabilitã, aşa cum susţine fãrã temei autorul excepţiei. <>Art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede în concret natura faptelor pãgubitoare pentru societatea comercialã debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã şi care pot antrena rãspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a mãsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţã a societãţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cãrei responsabilitate se cere a fi stabilitã poate exercita fãrã nici o îngrãdire dreptul la apãrare, precum şi cãile legale de atac.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la interpretarea dispoziţiilor legale criticate, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "[...] Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei".
Curtea constatã cã celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauzã, întrucât sunt invocate pentru critica unor mãsuri procedurale ce nu intrã în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi nici a <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2002, statuând cã acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi <>art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Victor Dan Moisã în Dosarul nr. 5.438/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: