Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 25 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 19 februarie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 7.157/314/2013 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 554D/2013.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 250 din 14 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.157/314/2013, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 teza finală din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Pompiliu Bota într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din data de 5 august 2013, pronunţată de judecătoria Suceava în Dosarul nr. 7.157/314/2013.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul simetriei şi principiul egalităţii de arme, prin aceea că prevede ca încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive să nu fie supusă niciunei căi de atac.
De asemenea, autorul excepţiei susţine că această procedură încalcă şi principiul contradictorialităţii, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie - cauzele Toth împotriva Austriei, 1991, şi Sanchez - Reisse împotriva Elveţiei, 1986, precum şi cerinţa termenului rezonabil, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. În sfârşit, se susţine că normele criticate încalcă dreptul la un recurs efectiv.
Tribunalul Suceava - Secţia penală invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte împotriva căror hotărâri judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi.
Egalitatea armelor impune obligaţia legiuitorului de a oferi fiecărei părţi posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj cu adversarul ei.
În materia măsurilor preventive, prevederile procedurale sunt reglementate în aşa fel încât să protejeze persoana acuzată de săvârşirea unei fapte penale de riscurile abuzului de putere din partea organelor de urmărire penală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 teza finală din Codul de procedură penală. Având în vedere, însă, notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, constatăm că aceasta priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală cu următorul cuprins: "[...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi critici, instanţa de contencios constituţional pronunţând numeroase decizii.
Astfel, prin Decizia nr. 1.505 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, reţinând că "regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie".
Aşadar, faptul că încheierea prin care se respinge, în timpul urmăririi penale, cererea de revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.342 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Decizia nr. 515 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.457 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 1.708 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 10 februarie 2010.
În ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul egalităţii de arme şi principiul contradictorialităţii, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că aceste principii sunt componente ale dreptului la un proces echitabil. Astfel, principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă, iar principiul contradictorialităţii presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia şi de a le discuta.
Or, Curtea reţine că, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, părţii i se asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 7.157/314/2013 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
