Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 25 din 12 octombrie 2009 privind examinarea recursului in interesul legii, in vederea stabilirii fractiilor de pedeapsa dupa executarea carora poate fi liberat conditionat un condamnat care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit la munca
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 4 mai 2010
Dosar nr. 17/2009
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, în vederea stabilirii fracţiilor de pedeapsã dupã executarea cãrora poate fi liberat condiţionat un condamnat care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit la muncã.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 72 de judecãtori din 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã, pentru a deveni propozabil, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncã din cauze neimputabile trebuie sã execute efectiv întreaga fracţiune de pedeapsã prevãzutã la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 59^1 alin. 1 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1, cu referire la art. 59 şi la art. 59^1 din Codul penal, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte fracţiunile de pedeapsã ce trebuie executate de condamnatul care nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit, pentru a beneficia de liberare condiţionatã înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã persoana condamnatã care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost folositã niciodatã la muncã ori nu mai este folositã în acest scop poate fi liberatã condiţionat dupã executarea efectivã a fracţiunii de pedeapsã la care se face referire la art. 59 alin. 2 fraza a doua şi, respectiv, la art. 59^1 alin. 2 teza a II-a din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã, pentru a beneficia de liberare condiţionatã, condamnatul care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit trebuie sã execute în întregime fracţiunea de pedeapsã menţionatã la art. 59 alin. 1 şi, respectiv, la art. 59^1 alin. 1 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Liberarea condiţionatã constituie un mijloc de individualizare a pedepsei închisorii în faza executãrii acesteia, a cãrei reglementare se regãseşte atât în dispoziţiile art. 59-61 din Codul penal, art. 450 din Codul de procedurã penalã, cât şi în cuprinsul <>art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În conţinutul prevederilor art. 59 din Codul penal referitoare la liberarea condiţionatã şi, respectiv, ale art. 59^1 din acelaşi cod privind liberarea condiţionatã în cazul infracţiunii sãvârşite din culpã, legiuitorul a prevãzut în mod accesibil şi previzibil condiţiile în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã unei persoane condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate, aceasta reprezentând un beneficiu legal, şi nicidecum un drept absolut al condamnatului.
Astfel, liberarea condiţionatã se poate acorda ca urmare a constatãrii îndeplinirii unor condiţii, pe de-o parte, fracţiunile de pedeapsã pe care condamnatul trebuie sã le execute, acestea, la rândul lor, diferenţiindu-se în raport cu douã criterii, primul vizând forma de vinovãţie, ce presupune distincţia dintre infracţiunile intenţionate şi infracţiunile de culpã, şi cel de-al doilea privind un cuantum legal de pedeapsã, respectiv cele care nu depãşesc 10 ani şi cele care depãşesc aceastã limitã, iar pe de altã parte, condiţiile referitoare la comportarea condamnatului pe timpul executãrii pedepsei, la rândul lor, expres concretizate, şi anume stãruinţa în muncã şi disciplinã, sã dea dovezi temeinice de îndreptare, antecedentele penale ale acestuia.
Legiuitorul a prevãzut în dispoziţiile art. 60 din Codul penal cazuri speciale în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã.
Astfel, la alin. 1 al normei mai sus menţionate a fost reglementat cazul condamnatului care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit, ipotezã în care acesta poate fi liberat dupã executarea fracţiunilor de pedeapsã menţionate la art. 59 sau, dupã caz, la art. 59^1 , dacã dã dovezi temeinice de disciplinã şi de îndreptare.
În ipoteza mai sus menţionatã rezultã cã prin voinţa legiuitorului a fost înlãturatã de la examinarea posibilitãţii acordãrii beneficiului liberãrii condiţionate numai condiţia stãruinţei în muncã, aceasta fiind justificatã prin particularitatea situaţiilor care pot interveni, şi anume a condamnaţilor care nu au fost niciodatã folosiţi la muncã sau a celor care, deşi au fost folosiţi la muncã, nu mai pot continua, indiferent de durata perioadei în care au fost folosiţi şi indiferent de motivele (subiective, obiective, imputabile, neimputabile) pentru care nu mai este posibilã continuarea muncii.
Inexistenţa condiţiei stãruinţei în muncã în cazul mai sus precizat exclude considerarea ca executatã, pe baza muncii prestate, a unei pãrţi din pedeapsã, consecinţa fiind aceea cã persoana condamnatã trebuie sã execute fracţiunea întreagã corespunzãtoare pedepsei, în condiţiile art. 59 alin. 1, respectiv ale art. 59^1 alin. 1 din acelaşi cod.
Astfel, nu le sunt aplicabile condamnaţilor care nu mai pot fi folosiţi la muncã din cauza stãrii de sãnãtate dispoziţiile art. 59 alin. 2 fraza a II-a din Codul penal şi, respectiv, ale art. 59^1 alin. 2 teza a II-a din acelaşi cod, în care se specificã în mod concret fracţiunile reduse pe care trebuie sã le execute efectiv, faţã de cuantumul pedepsei ce nu depãşeşte 10 ani şi, respectiv, când pedeapsa este mai mare de 10 ani, în raport cu partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate.
De altfel, din perspectiva tehnicii legislative folosite în reglementarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, legiuitorul nu a intenţionat sã micşoreze cuantumul pedepsei pe care persoana condamnatã aflatã în cazul special arãtat o are de executat, ca urmare a reducerii fracţiei, întrucât lipseşte orice menţiune expresã în acest sens.
Dimpotrivã, când voinţa legiuitorului a fost de a acorda un beneficiu mai mare altor categorii de persoane condamnate, a prevãzut în mod concret, accesibil şi previzibil o reducere a fracţiei, aşa cum a procedat în situaţia condamnaţilor minori care împlinesc 18 ani şi a celor trecuţi de 60 de ani, pentru bãrbaţi, respectiv 55 de ani, pentru femei.
Condiţia referitoare la executarea în întregime a fracţiunilor de pedeapsã prevãzute la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 59^1 alin. 1 din Codul penal, în cazul persoanelor condamnate aflate în ipotezele menţionate la art. 60 alin. 1 din acelaşi cod, nu creeazã inechitãţi în acordarea beneficiului liberãrii condiţionate, întrucât, prin voinţa sa, legiuitorul a înţeles sã prevadã regimuri diferite. Principiul egalitãţii în drepturi nu înseamnã eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite.
De altfel, chiar Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 141 din 13 iulie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 octombrie 2000, a reţinut cã: "Este firesc şi echitabil ca legiuitorul sã îi stimuleze pe condamnaţii care desfãşoarã o muncã utilã, sunt stãruitori în muncã şi dau dovadã prin aceasta cã s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiţii se bucurã de acest tratament fãrã discriminãri, dupã cum cei care nu presteazã munca, indiferent din ce cauzã, sunt supuşi altui tratament, tot fãrã discriminãri. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei etc."
În consecinţã, pentru a putea beneficia de liberare condiţionatã, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncã din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze trebuie sã execute efectiv fracţia întreagã prevãzutã la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 59^1 alin. 1 din Codul penal.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi cu cele ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã ca recursul în interesul legii sã fie admis în sensul arãtat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti.
În interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, se stabileşte cã:
Pentru a putea beneficia de liberare condiţionatã, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncã din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze trebuie sã execute efectiv fracţia întreagã prevãzutã la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 59^1 alin. 1 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 12 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecãtor LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
