Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 249 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul nr. 1.445/CA/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.445/CA/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã de Claudia Veronica Vasiliu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit textului de lege criticat, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 se aplicã şi persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, reglementatã de dispoziţiile cuprinse în actele normative speciale prevãzute la art. 3 alin. (2) din aceastã ordonanţã. În cazul sãu, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului s-a nãscut la data de 31 octombrie 2005, iar cuantumul indemnizaţiei de care beneficia era, potrivit <>Legii nr. 303/2004 , de 75% din media veniturilor realizate în ultimele 6 luni. Începând cu data de 1 ianuarie 2005, când a intrat în vigoare <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , cuantumul acestei indemnizaţii a fost micşorat, fiind stabilit la un nivel fix de 800 RON pentru toate persoanele care se aflau în concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani. În acest fel, considerã autoarea excepţiei, s-au încãlcat principiile constituţionale ale neretroactivitãţii legii şi egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, precum şi dispoziţiile cuprinse în art. 53 din Legea fundamentalã referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
În susţinerea încãlcãrii principiului neretroactivitãţii legii aratã cã ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii legii noi, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare.
În ceea ce priveşte încãlcarea principiului egalitãţii, aratã cã, în reglementarea datã de <>Legea nr. 19/2000 , dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani era considerat ca un drept de asigurãri sociale de care puteau beneficia doar cei care îndeplineau condiţiile legale privind stagiul de cotizare la bugetul asigurãrilor sociale de stat. În acest fel legiuitorul a respectat în mod echitabil principiul proporţionalitãţii între cuantumul indemnizaţiei şi cuantumul contribuţiei la acest buget. Aceastã regulã a simetriei valorice între cuantumul contribuţiei şi cel al indemnizaţiei a fost încãlcatã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , ajungându-se la situaţia ca toţi beneficiarii acestei indemnizaţii sã primeascã aceeaşi sumã, indiferent de contribuţia individualã.
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, susţine cã prin intrarea în vigoare a acestei ordonanţe a fost restrâns un drept izvorât dintr-un raport juridic încheiat valabil în temeiul legii existente la momentul naşterii lui, fãrã ca aceastã restrângere, constând în diminuarea unui drept pecuniar, sã fie justificatã prin unul dintre cazurile prevãzute limitativ de art. 53 din Legea fundamentalã.
Tribunalul Neamţ - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã excepţia ca întemeiatã, arãtând cã situaţiile juridice nãscute sub imperiul unui act normativ şi raporturile juridice stabilite în baza acestuia nu pot fi modificate sau stinse de un act normativ ulterior.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile de lege ce fac obiectul criticii de neconstituţionalitate "stabilesc reguli care se aplicã pentru perioada în care ordonanţa îşi produce efectele, respectiv de la momentul intrãrii în vigoare pânã la încetarea aplicãrii sale într-una din modalitãţile legale, ceea ce respectã principiul neretroactivitãţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie". Se aratã cã textul de lege criticat nu contravine nici principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, atâta timp cât reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale. Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile art 53 din Legea fundamentalã, se considerã cã în cauzã nu este vorba despre vreuna dintre situaţiile prevãzute de textul constituţional.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 44/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, având urmãtoarea redactare: "(1) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se aplicã şi persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) în plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, reglementatã de dispoziţiile cuprinse în actele normative speciale prevãzute la art. 3 alin. (2);".
Ulterior sesizãrii Curţii, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 7/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, însã aceste modificãri nu privesc textul de lege criticat.
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând textul de lege criticat în raport cu pretinsa încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acesta nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, întrucât prevederile ordonanţei se aplicã doar pentru viitor. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
În legãturã cu principiul neretroactivitãţii legilor, Curtea, prin <>Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, a statuat cã, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi care o abrogã în mod explicit sau implicit. În cazul în care o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii acesteia. Legea nouã însã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice create dupã abrogarea legii vechi.
Referindu-se la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut cã neadmiterea acestei soluţii cu privire la neretroactivitatea legii ar determina rezolvarea diferenţiatã a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data intrãrii în concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pânã la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, aplicându-se persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã un tratament discriminatoriu.
Aceste considerente reţinute în decizia mai sus menţionatã sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã, faţã de obiectul de reglementare a prevederilor criticate şi în raport de susţinerile autorului excepţiei, acestea nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul nr. 1.445/CA/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
