Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 249 din 17 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 18 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie invocatã de Consiliul Local al Comunei Borşa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecãtoriei Gherla.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Prim-magistratul-asistent referã cã partea Societatea Comercialã "Vis Cons Instal" - S.R.L. din Cluj-Napoca a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.273/235/2009, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie invocatã de Consiliul Local al Comunei Borşa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat creeazã o diferenţã de tratament contrarã dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, datã de urmãtoarele aspecte: creditorul, în procedura de urgenţã a somaţiei de platã, are la dispoziţie, în mãsura în care pierde, acţiunea pe calea dreptului comun, unde se pot administra toate probele permise de procedura civilã; debitorul, dacã pierde, nu mai are la dispoziţie exercitarea altor acţiuni pe calea dreptului comun, cu toate mijloacele de probã prevãzute de procedura civilã. Diferenţa de tratament este datã, în opinia autorului excepţiei, tocmai de faptul cã douã categorii de persoane au, la un moment dat, mijloace diferite - inegale chiar, de a-şi dovedi pretenţiile în instanţã.
Judecãtoria Gherla apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul cuprins: "Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând cã acestea sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 427 din 26 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, şi <>Decizia nr. 1.050 din 9 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Cu acele prilejuri, invocând jurisprudenţa sa constantã în materie, Curtea a reţinut cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând de altfel şi din redactarea adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident, cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie invocatã de Consiliul Local al Comunei Borşa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
