Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 249 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din anexa nr. VI si celor ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 377 din 8 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale lit. A din anexa la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 861/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 954/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale lit. A din anexa la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicatã de Mihail Decean cu prilejul soluţionãrii unei cauze având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate instituie un mod de salarizare care creeazã o inegalitate vãditã între nivelul indemnizaţiilor acordate judecãtorilor de la instanţele obişnuite şi procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism. Astfel, considerã cã elementele de stabilire a salarizãrii personalului prevãzut de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 sunt nivelul instanţelor sau parchetelor, funcţia deţinutã şi vechimea în magistraturã, dintre acestea esenţialã fiind vechimea în magistraturã. Întrucât ultima condiţie nu mai este cerutã procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, se creeazã o discriminare între aceştia şi ceilalţi magistraţi. De asemenea, aratã cã, potrivit celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. VI/2007, "folosirea drept criteriu de diferenţiere a tratamentului salarial pentru magistraţi doar apartenenţa la anumite segmente restrânse de realizare a justiţiei, pe considerentul cã domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizatã şi un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinitã a situaţiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi şi a timpului de reacţie necesarã pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante şi riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferenţial".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã criteriile utilizate pentru stabilirea salariului judecãtorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi nu se aplicã în mod obligatoriu cumulat, ci în funcţie de situaţie. De asemenea, aratã cã în ceea ce priveşte salarizarea procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, principalul criteriu de departajare a salarizãrii magistraţilor este nivelul instanţei sau al parchetului, dar au fost avute în vedere şi alte criterii specifice (activitatea desfãşuratã, lucrul pe teren, riscurile profesionale mai mari). De asemenea, mai aratã cã judecãtorii desfãşoarã activitãţi diferite de cele ale procurorilor, iar regulile de organizare şi funcţionare a parchetelor sunt diferite de cele ale instanţelor judecãtoreşti. În ceea ce priveşte încadrarea procurorilor în Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi în Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, observã cã legiuitorul a menţinut regula numirii acestora, iar nu a promovãrii. Aceştia exercitã funcţia pe o duratã temporarã în cadrul acestui parchet, ei revenind pe postul deţinut anterior. Susţinerea cã în vederea numirii nu este necesar ca procurorul în cauzã sã aibã grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este corectã, însã tocmai acest fapt duce la concluzia inexistenţei unor reguli diferite de promovare în profesie între judecãtori şi procurori.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 45/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 11 alin. (1): "Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism sunt salarizaţi potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexã, în raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile lit. A din anexa la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 , care stabileşte coeficienţii de multiplicare pentru indemnizaţiile judecãtorilor, procurorilor şi ale personalului de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor potrivit <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin <>art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al pãrţii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluţia legislativã a <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 a fost preluatã însã în cuprinsul art. 11 din secţiunea a 2-a a anexei nr. VI la actul abrogator, cu urmãtoarea redactare: "Pe durata exercitãrii funcţiei, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism beneficiazã de o indemnizaţie de încadrare brutã lunarã stabilitã pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevãzuţi la nr. crt. 3, 4 şi 6-10 din anexa nr. VI/1, în raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii."
De asemenea, dispoziţiile care reglementeazã coeficienţii de ierarhizare pentru judecãtori, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor sunt cuprinse în anexa nr. VI/1 din <>Legea-cadru nr. 330/2009 .
Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 11 din anexa nr. VI şi cele ale anexei nr. VI/1 la <>Legea-cadru nr. 330/2009 .
Curtea constatã în continuare cã, prin <>Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, în raport cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi prin analizarea unor argumente asemãnãtoare. Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate, a reţinut cã "esenţialã în definirea cadrului juridic analizat este stabilirea gradului instanţelor sau parchetelor pe lângã care magistraţii, fie ei procurori, judecãtori sau magistraţi-asistenţi, funcţioneazã".
Astfel, atât Direcţia Naţionalã Anticorupţie, cât şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism funcţioneazã în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Poziţia ierarhicã superioarã a acestor structuri este justificatã de importanţa obiectivului activitãţii acestora, care urmãreşte combaterea unor infracţiuni cu pericol social deosebit de grav, şi de impactul major pe care aceste infracţiuni îl au în prezent în societate.
Aşa cum s-a reţinut prin <>Decizia nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, conferirea acestei poziţii superioare în ierarhia parchetelor a determinat şi posibilitatea conferitã membrilor acestor structuri de a dobândi gradul profesional corespunzãtor nivelului parchetului sau structurii în care funcţioneazã. Prin aceeaşi decizie, Curtea a arãtat cã "legiuitorul este liber sã deroge de la regulile generale de promovare în funcţii, atât timp cât soluţia legislativã impusã este justificatã în mod obiectiv şi raţional", iar avansarea în ierarhia parchetelor a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform modificãrilor aduse de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 54/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, a fost consideratã ca fiind o astfel de împrejurare obiectivã.
Curtea observã însã cã, întrucât doar apartenenţa la o astfel de structurã justificã diferenţa de tratament juridic criticatã de autorul excepţiei, <>art. 11 din anexa VI la Legea-cadru nr. 330/2009 specificã faptul cã indemnizaţia se acordã doar "pe durata exercitãrii funcţiei".
În concluzie, în acord cu cele statuate prin <>Decizia nr. 861/2009 , Curtea reţine cã "o atare diferenţiere este una justificatã în mod obiectiv şi raţional şi cã discriminarea salarialã ar fi apãrut numai atunci când legiuitorul nu ar fi ţinut cont de poziţia superioarã a parchetului sau instanţei de judecatã, dupã caz".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din anexa nr. VI şi celor ale anexei nr. VI/1 la <>Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
