Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 249 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74^1 din Codul penal si ale art. 320^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 235 din 6 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal şi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silviu Luparu în Dosarul nr. 13.431/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.067D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de o parte, prin Decizia nr. 573/2011, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituţionale, iar, pe de altã parte, prevederile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, aceasta având ca obiect o contestaţie la executare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 13.431/121/2010, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal şi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Silviu Luparu cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 74^1 din Codul penal şi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã încalcã principiul aplicãrii legii penale mai favorabile, întrucât nu sunt aplicabile şi în situaţia condamnatului care, pe de o parte, a recunoscut şi regretat faptele, iar, pe de altã parte, a depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciului.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate sunt clar aplicabile doar în cauzele în care nu s-a judecat definitiv fondul.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470/2011, în sensul cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale. De asemenea, aratã cã prevederile art. 74^1 din Codul penal au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 573/2011, motiv pentru care excepţia este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal şi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, texte introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã prevederile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, ulterior sesizãrii Curţii, alin. 4 şi 8 ale acestui text de lege au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, cu pãstrarea însã a soluţiei legislative atacate. Astfel, art. 320^1 din Codul de procedurã penalã are urmãtorul cuprins: "Pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic cã recunoaşte sãvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitã ca judecata sã se facã în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã, doar atunci când inculpatul declarã cã recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicitã administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecatã.
La termenul de judecatã, instanţa întreabã pe inculpat dacã solicitã ca judecata sã aibã loc în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedeazã la audierea acestuia şi apoi acordã cuvântul procurorului şi celorlalte pãrţi.
Instanţa de judecatã soluţioneazã latura penalã atunci când din probele administrare în cursul urmãririi penale rezultã cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat.
Dacã pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplicã în mod corespunzãtor.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplicã în cazul în care acţiunea penalã vizeazã o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã.
Instanţa respinge cererea atunci când constatã cã probele administrate în cursul urmãririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat. În acest caz instanţa continuã judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul aplicãrii legii penale mai favorabile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituţionale. Pe cale de consecinţã, ţinând seama de prevederile art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992, precum şi de împrejurarea cã sesizarea Curţii cu prezenta excepţie este ulterioarã pronunţãrii deciziei de admitere mai sus menţionate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal este inadmisibilã.
Referitor la prevederile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzelor având ca obiect contestaţii la executare, deoarece judecata în cazul recunoaşterii vinovãţiei poate interveni numai pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei". Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal şi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Silviu Luparu în Dosarul nr. 13.431/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
