Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 248 din 19 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oil Terminal" - S.A. Constanţa în Dosarul nr. 3.913/2004 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.913/2004, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oil Terminal" - S.A. Constanţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare silitã şi suspendarea executãrii silite.
În motivarea excepţiei se aratã cã obligarea plãţii cauţiunii ca o condiţie de acces la judecarea cererii de suspendare a executãrii silite încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodatã, se aratã cã se încalcã egalitatea în drepturi dintre debitor şi creditor, motivat de faptul cã primul trebuie sã plãteascã o cauţiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executãrii silite, iar creditorul are dreptul de a-şi recupera eventualul prejudiciu care i s-a cauzat în ipoteza respingerii contestaţiei la executare silitã.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã. Se aratã cã, de principiu, o taxã de timbru în cuantum ridicat sau o cauţiune proporţionalã cu valoarea obiectului litigiului poate reprezenta o descurajare a liberului acces la justiţie. În acest sens, este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Airey împotriva Irlandei (1979). Se mai aratã cã prin obligarea debitorului la plata unei cauţiuni sunt încãlcate şi prevederile constituţionale referitoare la proprietatea privatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispoziţiile <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Se reţine faptul cã, ulterior ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost republicatã din nou în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel încât, în momentul de faţã, soluţia legislativã criticatã se regãseşte în textul art. 148. Mai mult, din motivarea excepţiei se observã cã, în cauzã, incidentã este numai soluţia legislativã cuprinsã în art. 148 alin. (2) lit. a). Astfel, Curtea reţine cã textele criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "Executarea silitã se suspendã:
a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii; [...]".
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 44 alin. (2) privind proprietatea privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale şi ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea. Totodatã, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând textele considerate neconstituţionale, precum şi motivarea excepţiei, Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã soluţia legislativã cuprinsã la <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, fiind nemulţumit de faptul cã pentru a cere suspendarea executãrii silite este nevoit sã plãteascã o cauţiune.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat de nenumãrate ori. Astfel, prin <>deciziile nr. 949 din 30 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, nr. 1.168 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, nr. 1.243 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a statuat cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea reţine cã, în cauza de faţã, autorul excepţiei este nemulţumit şi de faptul cã este dezavantajat faţã de organele fiscale, prin aceea cã i se impune plata unei cauţiuni, fãrã a preciza însã cã acest text se aplicã deopotrivã şi situaţiilor în care creditor este o altã persoanã fizicã sau juridicã decât statul. Curtea însã nu poate achiesa la punctul sãu de vedere, întrucât, într-o atare situaţie, ar însemna cã, practic, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu se mai justificã şi, prin urmare, nu se aplicã nici instituţia cauţiunii.
Având în vedere cele arãtate mai sus, Curtea urmeazã sã respingã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oil Terminal" - S.A. Constanţa în Dosarul nr. 3.913/2004 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
