Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 248 din 12 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, excepţie ridicatã de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin în Dosarul nr. 497/2001 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 497/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin într-o cauza al carei obiect îl constituie contestaţia impotriva deciziei Direcţiei Generale a Vamilor Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) şi art. 11 alin. (1), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, susţine ca dispoziţiile legale criticate ingradesc accesul liber la justiţie al persoanei, în sensul ca aceasta este obligatã sa parcurga o procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã în care dreptul la apãrare, principiul contradictorialitãţii, cel al publicitãţii şi oralitatii sunt incalcate, deoarece procedura menţionatã nu reglementeazã obligaţia citarii contestatorului. Autorul exceptiei mai considera ca textele de lege criticate ingradesc dreptul persoanei de a beneficia de judecata într-un termen rezonabil, prin faptul ca nu prevãd o sancţiune pentru situaţia tergiversarii soluţionãrii contestaţiilor, termenele stipulate având doar un caracter formal. De asemenea, prin soluţionarea plângerii de cãtre aceleaşi autoritãţi care au constatat fapta se ingradeste, cel puţin pe durata procedurii prealabile, dreptul la o judecata independenta şi impartiala. Tribunalul Tulcea apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, "prin noua reglementare introdusã de acest act normativ, se reduce procedura administrativã de contestare a mãsurilor impuse prin actele de control ale Ministerului Finanţelor Publice, la un singur nivel". De asemenea, instanta remarca faptul ca, din detaliatã reglementare a procedurii administrative, a conţinutului şi obiectului contestaţiei, din instituirea obligativitatii motivarii atât a contestaţiei, cat şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, continuta în noua reglementare, în raport cu vechea reglementare, se contureaza clar caracterul jurisdicţional al procedurii de contestare. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, arata ca nu poate fi reţinutã critica privind neconcordanta dintre textul de lege criticat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece aceasta din urma nu impune termene de soluţionare, ci face referire la termene rezonabile, intelegand prin aceasta ca se are în vedere o soluţionare grabnica a cauzei. Considera ca obiecţia autorului exceptiei privind aspectul tergiversarii soluţionãrii contestaţiilor pe cale administrativã nu tine cont de prevederile <>art. 10 alin. (1^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introdus prin <>Legea nr. 506/2001 , şi nici de cele ale art. 581 din Codul de procedura civilã. Mai mult, Guvernul considera ca, fata de reglementarea anterioarã, procedura de soluţionare a contestaţiilor în cadrul procedurii administrative este mult mai simplificata şi mai redusã, limitându-se doar la o singura cale de atac. Guvernul arata ca nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea liberului acces la justiţie, de vreme ce chiar în <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2001 se prevede posibilitatea atacarii deciziilor direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi a deciziilor Ministerului Finanţelor Publice la instanţele de contencios administrativ competente. De altfel, în acest sens este citata şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 90 din 19 martie 2002 şi Decizia nr. 159 din 30 mai 2002. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Se constata însã ca, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea acestei ordonanţe, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, textele legale criticate au fost modificate şi completate, pastrandu-se însã soluţia legislativã criticata. Aceste texte de lege au urmãtorul conţinut: - Art. 4: "(1) Contestaţia se depune, sub sancţiunea decãderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia. (2) Contestaţiile trimise prin posta se socotesc formulate în termen, dacã au fost predate cu scrisoare recomandatã la oficiul poştal înainte de împlinirea acestuia."; - Art. 5: "(1) Contestaţiile care au ca obiect sume al cãror cuantum este de pana la 500 milioane lei se soluţioneazã de organele specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, dupã caz, în a cãror raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul contestatorul. (2) Contestaţiile care au ca obiect sume al cãror cuantum este de 500 milioane lei sau mai mare, cele formulate impotriva actelor întocmite de organele de control din cadrul aparatului central al Ministerului Finanţelor Publice, indiferent de suma, se soluţioneazã de organele specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. (3) Guvernul este autorizat sa actualizeze cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) şi (2)." Cuantumul sumelor prevãzute de <>art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost reactualizat, potrivit dispoziţiilor alin. (3) din acelaşi articol, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.296 din 20 decembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 29 decembrie 2001, la 5 miliarde lei. - Art. 6: "(1) Organele care au încheiat actul atacat înainteazã dosarul contestaţiei organului de soluţionare competent, prevãzut la art. 5, în termen de 5 zile de la înregistrarea contestaţiei. (2) Dosarul contestaţiei conţine copii de pe actul atacat şi de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestaţia în original şi documentele depuse de contestator, precum şi referatul motivat cu propunerile de soluţionare, semnat de conducãtorul organului care a încheiat actul atacat."; - Art. 7: "(1) Contestaţiile se soluţioneazã prin decizie motivatã, în termen de 30 de zile de la înregistrare. (2) Decizia se semneazã de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau de directorul general al direcţiei specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, dupã caz, sau de înlocuitorii acestora."; - Art. 8: "(1) Decizia prin care se soluţioneazã contestaţia cuprinde trei pãrţi: preambulul, considerentele sau motivarea şi dispozitivul. (2) Preambulul cuprinde denumirea organului investit cu soluţionarea, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul contestatorului, numãrul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare, obiectul cauzei şi sinteza susţinerilor pãrţilor. (3) Considerentele sau motivarea cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare în emiterea deciziei. (4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţatã, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitatã şi instanta competenta."; - Art. 9: "(1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisã, în totalitate sau în parte, ori respinsã. (2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, dupã caz, anularea totalã sau parţialã a actului atacat. (3) Prin decizie se poate desfiinta total sau parţial actul atacat, atunci când din analiza documentelor existente la dosarul contestaţiei nu se poate determina cu claritate baza impozabilã. (4) În situaţia prevãzutã la alin. (3) urmeazã sa se încheie un nou act de control sau de impunere, care va viza strict aceeaşi perioada şi aceeaşi baza impozabilã care au fãcut obiectul contestaţiei, act impotriva cãruia se poate exercita calea administrativã de atac prevãzutã de prezenta ordonanta de urgenta."; - Art. 10: "(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevãzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta. (1^1) Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã. (2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii."; - Art. 11: "(1) Decizia se comunica prin posta la domiciliul sau la sediul contestatorului, declarat prin contestaţia formulatã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum şi la organul al cãrui act se ataca. (2) În situaţia în care contestatorul şi-a schimbat domiciliul sau sediul fãrã a aduce la cunostinta organului de soluţionare acest lucru, decizia se comunica organului fiscal al cãrui act se ataca. (3) Decizia emisã ca urmare a soluţionãrii contestaţiei este definitiva în sistemul cãilor administrative de atac." În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei." De asemenea, autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale al cãrui conţinut este urmãtorul: Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , a fost instituitã o procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor depuse de plãtitori cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Aceasta procedura este criticata de autorul exceptiei, care invoca în acest sens încãlcarea principiului liberului acces la justiţie consacrat în art. 21 din Constituţie, precum şi a dreptului persoanei vãtãmate într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, drept prevãzut în art. 48 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, potrivit autorului exceptiei, dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 11, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sub aspectul dreptului persoanei de a beneficia de judecata într-un termen rezonabil, deoarece nu este prevãzutã o sancţiune pentru situaţia tergiversarii soluţionãrii contestaţiilor. Nici una dintre criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei nu poate fi reţinutã. Astfel, atât timp cat, potrivit art. 12 din aceeaşi ordonanta, deciziile date de organele administrative de jurisdicţie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanţele judecãtoreşti, iar hotãrârile instanţelor sunt supuse recursului, apare ca neîntemeiatã critica ce priveşte încãlcarea liberului acces la justiţie şi a dreptului persoanei vãtãmate într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. De altfel, Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, s-a mai pronunţat cu privire la legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale arãtând ca, de principiu, instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constituţionale. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Existenta unei astfel de proceduri a fost acceptatã şi de jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în legatura cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a statuat ca: "Ratiuni de flexibilitate şi eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioarã a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridicã a mai multor state membre ale Consiliului Europei." (cazul Le Compte, Van Leuven şi De Meyre contra Belgiei, 1981). De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica autorului exceptiei privind încãlcarea de cãtre <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a cerintei unui termen rezonabil pentru desfãşurarea procedurii prevãzute în art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În acest sens, se observa ca autorul exceptiei îşi întemeiazã critica pe faptul ca prin reglementarea criticata nu sunt prevãzute sancţiuni aplicabile în cazul tergiversarii soluţionãrii contestaţiilor. Acest fapt însã, asa cum reiese din prevederile <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. [...]", precum şi din jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999), excedeaza competentei Curţii Constituţionale, care nu poate îndeplini rolul de "legislator pozitiv". De altfel, Curtea a reţinut în jurisprudenta sa ca nici sub alte aspecte dispoziţiile legale criticate nu incalca cerinta unui termen rezonabil. Astfel, prin Decizia nr. 159 din 30 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002, s-a statuat ca alin. (1^1) al <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , introdus prin <>Legea nr. 506/2001 , care permite accesul la justiţie al persoanelor nemultumite de decizia de suspendare, are tocmai menirea de a aduce la îndeplinire exigenţele prevãzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, inclusiv sub aspectul soluţionãrii cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, Curtea observa ca, fata de reglementarea anterioarã a procedurii de soluţionare a contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, reglementare ce prevedea trei proceduri intermediare similare, criticate ca impiedicand desfãşurarea unui "proces echitabil" şi într-un termen rezonabil, potrivit conceptiei Convenţiei, noua procedura este mult mai simplificata, limitându-se la o singura cale de atac în cadrul procedurii administrative prealabile.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4-11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Cooperativa mestesugareasca "Arrubium" Macin în Dosarul nr. 497/2001 al Tribunalului Tulcea. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
