Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 247 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 si art. 720^8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 13 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecãtoriei Deva.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.666/2005, Judecãtoria Deva a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Condor" - S.A. din Deva într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua şi art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu se conferã debitorului dreptul de a ataca încheierea de învestire cu formulã executorie şi încheierea prin care a fost încuviinţatã executarea silitã, ci doar creditorului, creându-se astfel o inegalitate de tratament a pãrţilor.
De asemenea, aratã cã art. 720^8 din Codul de procedurã civilã contravine art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece exclude controlului legalitãţii actele întocmite de executorul judecãtoresc, care nu mai învesteşte cu formulã executorie hotãrârea ce se executã.
Judecãtoria Deva aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua şi art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece debitorul are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, procedurã contencioasã care se realizeazã cu citarea pãrţilor şi în cadrul cãreia se analizeazã toate aspectele privind fiecare act de executare în parte. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, aratã cã prin acestea legiuitorul a intenţionat sã dea putere executorie hotãrârilor pronunţate în primã instanţã în procesele şi cererile în materie comercialã, cu scopul ca aceste hotãrâri sã fie aduse la îndeplinire cu celeritate, fãrã ca în acest fel sã se încalce prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, fãrã a se încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã. Art. 373^1 a fost introdus prin pct. 141 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 2 al <>art. 373^1 a fost modificat prin pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 1^1 al <>art. 373^3 a fost introdus prin pct. 67 din Legea nr. 219/2005 , iar art. 720^8 a fost modificat prin pct. 80 din aceeaşi lege.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 373^1 alin. 2 teza a doua: "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã nici unei cãi de atac.";
- Art. 373^3 alin. 1^1 : "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege nu este supusã nici unei cãi de atac.";
- Art. 720^8 : "Hotãrârile date în primã instanţã privind procesele şi cererile în materie comercialã sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendã de drept executarea."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti. De asemenea, se invocã şi încãlcarea prevederilor art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 134 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat cã dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, iar faptul cã încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã nici unei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie.
Curtea observã cã toate dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Faptul cã încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executãrii silite, ca şi cea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulã executorie a hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris în cazurile prevãzute de lege, nu este supusã nici unei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentalã, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lãsând la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor, atunci când considerã cã se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate. De altfel, reglementarea actualã din Codul de procedurã civilã permite pãrţii sã introducã contestaţia la executare, ceea ce oferã celor interesaţi sau vãtãmaţi, dupã ce executarea silitã a început, dreptul de a cere anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulã executorie sau, dupã caz, încuviinţarea executãrii, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul cã exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintã un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie.
Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atare cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate reţine nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 373^1 alin. 2 teza a doua, art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Condor" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 5.666/2005 al Judecãtoriei Deva.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
