Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 247 din 23 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Arges - Secţia penalã. La apelul nominal a rãspuns avocat Constantin Oprea, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei, precum şi pãrţile: Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefanescu şi Gheorghe Popescu, lipsind celelalte pãrţi: Primãria Oraşului Costesti, Societatea Comercialã "Nuclear Montaj" - S.A. Bucureşti, Ion Soroiu şi Trandafir Ionescu. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, sustinand ca, astfel cum rezulta şi din punctul de vedere al Guvernului, modificarea art. 146 din Codul penal este o necesitate. În speta prejudiciul este apropiat sumei de 50.000.000 lei, iar aceasta suma nu mai are în prezent aceeaşi valoare cu cea existenta la data modificãrii Codului penal. Pe de alta parte, judecãtorul nu poate eluda dispoziţiile art. 146 din Codul penal. De aceea se considera ca acest text trebuie declarat neconstitutional pentru ca organul legislativ sa îl modifice. Pãrţile civile Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefanescu şi Gheorghe Popescu solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal şi continuarea judecãrii cauzei privind pe autorul exceptiei la instanta de judecata. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se apreciazã ca limita valoricã impusa de art. 146 din Codul penal nu mai corespunde realitãţii actuale, modificarea acesteia constituind însã o problema de legiferare ce intra în competenta Parlamentului.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.510/1999 Tribunalul Arges - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Petre Isac într-o cauza penalã având ca obiect judecarea autorului exceptiei pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 215, 246 şi 292 din Codul penal. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat, retinand ca agravantã producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, consideratã "consecinţe deosebit de grave", duce la aplicabilitatea unei pedepse extrem de severe pentru inculpat, ceea ce reprezintã o ingradire a dreptului la apãrare prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, restrangere care, potrivit art. 49 din Constituţie, poate interveni numai "dacã se impune apãrarea desfãşurãrii instrucţiei penale, însã aceasta restrangere trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a generat-o". Or, considera autorul exceptiei, textul menţionat nu mai este de actualitate, în prezent el devenind "ilegal", întrucât moneda nationala s-a devalorizat mult de la data stabilirii limitei valorice de 50.000.000 lei, prin art. 146 din Codul penal, în anul 1996. Tribunalul Arges - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, întrucât dispoziţiile art. 146 din Codul penal "nu contravin dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la apãrare al inculpatului" şi "nici nu reprezintã o limitare neconstitutionala a posibilitatii magistratului de a realiza o justa individualizare a sancţiunii penale". În acest sens instanta face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. De asemenea, instanta, deşi arata ca limita valoricã indicatã de art. 146 din Codul penal "este de natura sa creeze o situaţie disproportionata", în sensul ca impune un regim sanctionator mai sever pentru sãvârşirea unor fapte penale, regim care nu este corelat cu situaţia de fapt avutã în vedere la momentul sãvârşirii acestor fapte sau la momentul la care se soluţioneazã litigiul, considera totuşi ca aceasta este o problema care trebuie rezolvatã prin intervenţia legiuitorului, în sensul modificãrii legii penale, dar care nu reprezintã un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca, deşi "modificarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal este necesarã pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor practicii judiciare", aceste dispoziţii "nu contravin art. 24 alin. (1) şi art. 49 alin. (2) din Constituţie". În esenta, Guvernul considera ca textul art. 146 din Codul penal nu ingradeste dreptul la apãrare şi nici nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Dispoziţia art. 146 din Codul penal are, potrivit opiniei Guvernului, un "caracter explicativ prin aceea ca lamureste înţelesul expresiei «consecinţe deosebit de grave», norma necesarã, întrucât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstantial în conţinutul unor infracţiuni, cu ajutorul cãruia instanţele judecãtoreşti pot stabili gravitatea consecinţelor produse prin aceste infracţiuni". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 146 din Codul penal, având urmãtorul conţinut: "Prin «consecinţe deosebit de grave» se înţelege o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice." Acest text contravine, în opinia autorului exceptiei, dispoziţiilor art. 24 şi 49 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Autorul exceptiei îşi motiveaza critica de neconstituţionalitate, sustinand ca textul art. 146 nu mai este de actualitate, "în prezent el devenind ilegal, întrucât leul s-a devalorizat mult de la data stabilirii valorii de 50.000.000 lei". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu au o alta semnificatie decât aceea de a explica sensul expresiei "consecinţe deosebit de grave", folositã în textul mai multor alte dispoziţii din partea specialã a Codului penal, între care şi pentru una dintre infracţiunile pentru care autorul exceptiei este trimis în judecata. Deşi prin aceasta prevedere este stabilitã o suma a carei depasire a valorii prejudiciului produs prin infracţiune atrage o pedeapsa mai grava, în nici un caz nu se poate considera ca prin aceasta se restrânge dreptul la apãrare al inculpatului, prevãzut la art. 24 din Constituţie. Cel în cauza poate sa îşi angajeze ori sa i se desemneze din oficiu un apãrãtor, ca şi în cazul tuturor celorlalte infracţiuni, şi poate, de asemenea, sa administreze orice probe în apãrarea sa, inclusiv în circumstantiere, precum şi sa exercite cãile de atac prevãzute de lege, sa formuleze cereri în fata instanţelor etc. Totodatã nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la restrangerea vreunui alt drept sau vreunei alte libertãţi, atâta timp cat textul art. 146 nu prevede o asemenea restrangere care, de altfel, nu este realizatã nici prin celelalte texte din partea specialã a Codului penal care includ expresia "consecinţe deosebit de grave", expresie al carei sens este explicat de art. 146. Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat conform art. 144 lit. c) din Constituţie. În mod constant, în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a reţinut ca, într-adevãr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei limita de 50.000.000 lei prevãzutã la art. 146, care defineste agravantã "consecinţe deosebit de grave", nu mai reprezintã o valoare fixa în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever; pe de alta parte, în ceea ce priveşte rezolvarea acestei situaţii, Curtea a reţinut ca modificarea conţinutului acestei norme juridice este o prerogativa exclusiva a autoritãţii legislative. În acelaşi timp Curtea a stabilit ca textul de lege respectiv nu contravine dispoziţiilor constituţionale, respingând ca fiind neintemeiate excepţiile de neconstituţionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 146 din Codul penal. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999; Decizia nr. 77 din 20 mai 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999; Decizia nr. 125 din 29 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. De altfel prin <>art. I pct. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, textul art. 146 a fost modificat, dându-i-se urmãtorul conţinut: "Prin «consecinţe deosebit de grave» se înţelege o paguba materialã mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al Tribunalului Arges - Secţia penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
