Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 247 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 22 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecãtoriei Targu Mures.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca, potrivit dispoziţiilor art. 114 din Legea fundamentalã, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiţiei referitoare la existenta unui caz excepţional. De altfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 august 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 5.212/2001, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 58 şi art. 72 alin. (3), întrucât prin ordonanta de urgenta nu poate fi modificatã o lege organicã, în speta, Codul de procedura civilã. În acelaşi timp se apreciazã ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "în situaţia data nu exista o situaţie exceptionala", pentru a se putea adopta o ordonanta de urgenta. Pe de alta parte, se susţine ca prevederile legale criticate sunt contrare şi dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, întrucât textul criticat "conferã organelor executionale putere jurisdicţionalã, creând posibilitatea introducerii unui plus petita la ceea ce cuprinde titlul executoriu dat". De asemenea, autorul exceptiei arata ca sunt incalcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16, privind egalitatea în fata legii, ale art. 21, privind accesul la justiţie şi ale art. 24, privind dreptul la apãrare, întrucât textul criticat da "posibilitatea modificãrii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile ce are putere de lucru judecat, acordându-se pãrţilor mai mult decât s-a cerut sau altceva decât ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecata".
Judecãtoria Targu Mures considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, prin determinarea pierderii suferite de creditor ca urmare a neexecutãrii obligaţiei debitorului rezultând prin devalorizarea monedei naţionale, în faza executãrii silite "nu se incalca dreptul la apãrare al debitorului cu privire la modul de calcul al acestei pierderi suferite de creditor, întrucât debitorul are deschisã calea contestaţiei la executare [...]".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia formulatã este neîntemeiatã. Referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale, arata ca "dispoziţiile Codului de procedura civilã nu se referã la un domeniu care face obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevãzute în mod expres şi limitativ în art. 72 alin. (3) din Constituţie". Pe de alta parte, se arata ca "din interpretarea sistematica a dispoziţiilor art. 114 din Legea fundamentalã reiese ca Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta în domenii care fac obiectul legilor organice, cu respectarea condiţiei referitoare la existenta unui caz excepţional".
De asemenea, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciazã ca "prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu incalca dreptul constituţional la apãrare şi nici principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor". În acest sens se precizeazã ca "alin. 3 al art. 371^2 reglementeazã posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligaţiei stabilitã în bani, consfintita printr-o hotãrâre judecãtoreascã supusã executãrii". Cu referire la încãlcarea dreptului la apãrare, potrivit acestui punct de vedere, se apreciazã ca susţinerea este neîntemeiatã, întrucât partea interesatã poate introduce contestaţie la executare, conform prevederilor secţiunii a VI-a "Contestaţia la executare" din capitolul I al Cãrţii a V-a din Codul de procedura civilã (art. 400). Se considera, totodatã, ca nici dispoziţiile art. 125 din Constituţie nu sunt incalcate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenta, argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere sunt urmãtoarele:
- Textul de lege criticat "reprezintã o reglementare menita sa simplifice desfãşurarea procesului civil în aceasta faza a executãrii silite şi sa asigure o mai mare celeritate. [...]" Actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani în funcţie de cursul monedei în care se face plata, potrivit reglementãrii actuale criticate, nu reprezintã, în opinia Guvernului, "un act care sa justifice parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci o operaţiune tehnica care poate fi realizatã fãrã dificultate de organul de executare". În consecinta, Guvernul considera ca nu sunt incalcate dispoziţiile art. 125 din Constituţie.
- Referitor la invocarea încãlcãrii principiului egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie, se apreciazã ca textul criticat nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criteriile prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. "Norma cuprinsã în textul de lege criticat este aplicabilã tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze, în egala mãsura".
- În legatura cu adoptarea prin ordonanta de urgenta a dispoziţiilor criticate din Codul de procedura civilã, Guvernul arata, în esenta, ca, potrivit Constituţiei, normele de competenta şi cele de procedura nu formeazã obiectul legilor organice, iar, pe de alta parte, ordonanţele de urgenta nu sunt limitate la domeniul legilor ordinare. În ceea ce priveşte existenta "cazului excepţional" care justifica adoptarea ordonanţei de urgenta de cãtre Guvern, se arata ca acesta a fost determinat "de necesitatea adoptãrii unor mãsuri imediate, ca urmare a unor disfunctionalitati serioase în înfãptuirea actului de justiţie, date în special de suprglomerarea activitãţii instanţelor judecãtoreşti, numãrul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creştere, comparativ cu numãrul judecãtorilor şi al personalului implicat în aceasta activitate". Totodatã, adoptarea ordonanţei de urgenta a fost determinata şi de "necesitatea corectãrii imediate a necorelarilor dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta nr. 138/2000 , fata de cerinţele practicii şi evoluţiei legislaţiei".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca autorul exceptiei a indicat în mod greşit în memoriul sau, ca obiect al exceptiei, dispoziţiile <>art. 371^2 alin. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , deşi acest act normativ are un singur articol. În realitate, din conţinutul notelor scrise aflate la dosar şi al încheierii de sesizare rezulta ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, introduse prin pct. 31 al articolului unic al <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001 privind modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu."
În esenta, critica de neconstituţionalitate a acestui text consta în faptul ca a fost modificat Codul de procedura civilã (în opinia autorului exceptiei, lege organicã) prin ordonanta de urgenta a Guvernului, precum şi în susţinerea ca nu a existat un "caz excepţional" care sa justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenta, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se mai susţine, totodatã, ca textul criticat incalca şi dispoziţiile art. 125 din Constituţie, întrucât oferã organului de executare putere jurisdicţionalã, prin posibilitatea de a acorda plus petita, fata de titlul executoriu. În conceptia autorului exceptiei, se incalca astfel şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, precum şi cele ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate au urmãtorul conţinut:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii.";
- Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.";
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele:
1. Adoptarea prin ordonanta de urgenta a dispoziţiilor privind modificarea art. 371^2 din Codul de procedura civilã nu incalca dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie. Textul constituţional reglementeazã delegarea legislativã prin adoptarea unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar nu condiţiile emiterii de cãtre Guvern a ordonanţelor de urgenta, care sunt reglementate de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie.
În ceea ce priveşte susţinerea ca este neconstitutionala reglementarea prin ordonanta de urgenta a modificãrii Codului de procedura civilã (lege organicã, potrivit opiniei autorului exceptiei), Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale constante, s-a stabilit, pe de o parte, ca dispoziţiile privind procedura de judecata şi cele privind competenta instanţelor judecãtoreşti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevãzute ca atare nici de dispoziţiile art. 72 alin. (3), nici de cele ale art. 125 alin. (3) din Constituţie. Menţionãm în acest sens Decizia nr. 165 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 noiembrie 2000. Pe de alta parte, prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale s-a stabilit ca interdicţia prevãzutã la art. 114 alin. (1) din Constituţie, în legatura cu ordonanţele emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice, nu este aplicabilã în cazul ordonanţelor de urgenta prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie. În acest sens citam, de exemplu, Decizia nr. 216 din 14 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia în cazul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 nu ar fi existat un "caz excepţional" de natura sa justifice emiterea acesteia conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, Curtea retine ca, asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului, emiterea ordonanţei de urgenta a fost dictata de "necesitatea adoptãrii unor mãsuri imediate", de natura sa înlãture "disfunctionalitati serioase în înfãptuirea actului de justiţie", determinate de "suprglomerarea activitãţii instanţelor judecãtoreşti, numãrul cauzelor aflate pe rolul acestora fiind în continua creştere, comparativ cu numãrul insuficient al judecãtorilor".
2. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 58 din Constituţie, susţinutã de autorul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca delegarea legislativã, prevãzutã de art. 114 din Constituţie, este realizatã în temeiul voinţei legiuitorului, care emite o lege de abilitare în baza cãreia Guvernul poate interveni în domeniile special determinate, intervenţie aflatã, oricum, sub controlul strict al Parlamentului.
3. Curtea nu retine nici critica de neconstituţionalitate privind conferirea unor puteri jurisdicţionale organelor de executare, prin art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 125 din Constituţie. În legatura cu aceasta sustinere Curtea constata ca actualizarea, de cãtre organul de executare, a valorii obligaţiei stabilite în bani, în raport cu criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, reglementatã în cuprinsul textului de lege criticat, nu înseamnã un capãt de cerere distinct fata de acţiunea introdusã la instanta de judecata. Aceasta este doar o modalitate tehnica de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, prin titlul executoriu, cu valoarea realã a acesteia din momentul executãrii silite - moment care poate fi destul de îndepãrtat -, având ca scop evitarea perpetuarii unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie stabilitã în bani, dar a carei valoare realã se schimba ulterior, datoritã inflaţiei.
4. În legatura cu critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi şi a dreptului la apãrare, Curtea retine ca operaţiunea de actualizare a obligaţiei stabilite în bani în faza de executare a titlului executoriu, prevãzutã de textul de lege criticat, nu aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nu implica nici un fel de discriminare. Sub acest aspect, textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã nu face nici o deosebire între cetãţeni (debitori sau creditori).
5. De asemenea, nici dreptul la apãrare nu este încãlcat, întrucât nu ne aflam în prezenta unui alt litigiu, ci în cea de a doua faza a procesului civil, şi anume executarea silitã, având ca scop realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã. Or, şi în aceasta faza a procesului civil debitorul poate fi asistat de avocat şi, mai mult decât atât, poate formula contestaţie la executarea silitã, în condiţiile art. 399-404 din Codul de procedura civilã, ceea ce da expresie atât dreptului la apãrare al debitorului, cat şi accesului sau la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
6. Textul art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã a mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, bazatã pe susţinerea ca ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 16 şi 125 din Constituţie. În motivarea acestei decizii, Curtea a reţinut ca "dispoziţiile criticate nu reglementeazã o procedura de competenta instanţelor judecãtoreşti, ci o procedura executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor de plata, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operatia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Impotriva acestui act, persoana care se considera vãtãmatã în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plata - are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedura civilã".
Atât soluţiile, cat şi considerentele din deciziile menţionate sunt valabile şi în aceasta cauza, întrucât nu se aduc în dezbatere elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conserve Mures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 5.212/2001 al Judecãtoriei Targu Mures.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
