Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 246 din 17 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rafinaria Darmanesti" - S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal rãspunde Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A., prin consilier juridic Felicia Cherciu, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Totodatã se arata ca în mai multe randuri Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 prin deciziile nr. 72/2002, nr. 141/2002 şi nr. 161/2002, de fiecare data respingandu-se excepţia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , arãtând ca <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 a fost aprobatã prin lege, cu modificãri şi completãri. Prin aceste modificãri unele dintre criticile autorului exceptiei privind dispoziţiile ordonanţei au rãmas fãrã substanta. Celelalte critici sunt, de asemenea, neintemeiate, asa cum s-a stabilit de altfel în jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la prevederile legale criticate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 9.088/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rafinaria Darmanesti" - S.A. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 49 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi (3) şi ale art. 128. Se arata ca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi este încãlcat prin reglementarea diferita a posibilitatii de a ataca hotãrârea data în procedura somaţiei de plata. Astfel, debitorul are la indemana doar acţiunea în anulare, pe când creditorul are posibilitatea atacarii hotãrârii potrivit dreptului comun. Totodatã, dreptul la apãrare al creditorului este încãlcat în condiţiile în care soluţionarea cererii se face fãrã citarea pãrţilor. Referitor la procedura de adoptare a ordonanţei, autorul exceptiei arata ca, deoarece legea de abilitare a prevãzut cerinta supunerii ordonanţei spre aprobare Parlamentului, "opozabilitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu poate fi primitã". Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din ordonanta, debitoarea are dreptul de a depune întâmpinare cel târziu pana la prima zi de înfãţişare. De asemenea, <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 se completeazã cu normele de procedura civilã cu privire la toate aspectele reglementate. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei. Cu privire la nerespectarea de cãtre Guvern, cu prilejul adoptãrii ordonanţei, a dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, considera ca "aceasta critica nu poate fi primitã întrucât are la baza o gresita interpretare a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie". Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în ceea ce priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legii, ca "<>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 creeazã un tratament diferenţiat pentru pãrţile raportului procesual civil aflate în situaţii diferite, una în calitate de reclamant creditor, cealaltã, în calitate de parat debitor. Aceasta nu creeazã o discriminare în sensul avut în vedere de constituant". În legatura cu respectarea dreptului la apãrare Guvernul considera ca dispoziţiile art. 4 alin. (1) din ordonanta indreptatesc instanta în mod expres sa procedeze la soluţionarea cererii fãrã citarea pãrţilor doar atunci când înscrisurile depuse în cauza sunt pe deplin edificatoare. Cat priveşte modalitatea de adoptare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , considera ca au fost respectate dispoziţiile art. 114 din Constituţie, ordonanta fiind adoptatã în baza unei legi de abilitare, într-o materie care nu face parte din domeniul rezervat legilor organice. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de plata, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295 din 15 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Ordonanta criticata reglementeazã procedura specialã care se desfãşoarã la cererea creditorului în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce constituie obligaţii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris insusit de pãrţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii. Critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul exceptiei vizeazã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie privind delegarea legislativã, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 41 alin. (2) privind protecţia proprietãţii private, ale art. 128 privind folosirea cãilor de atac. În esenta, se arata în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, prin ordonanta Guvernul a modificat legi organice, respectiv Codul de procedura civilã şi <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Totodatã a fost încãlcat principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece la art. 8 din ordonanta s-a prevãzut calea de atac - acţiunea în anulare - numai la dispoziţia creditorului, favorizandu-l în felul acesta. Prin reglementarea soluţionãrii cererii fãrã citarea pãrţilor se incalca dreptul la apãrare al debitorului, acesta neavând posibilitatea sa combata susţinerile adversarului şi sa-şi valorifice drepturile. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a fost adoptatã <>Legea nr. 295/2002 , prin care <>Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata a fost aprobatã cu modificãri. Modificãrile aduse prin legea de aprobare au înlãturat unele dispoziţii, inclusiv dintre cele criticate prin excepţia de neconstituţionalitate care formeazã obiectul prezentului dosar. Astfel, conform pct. 1 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 , alin. (2) al art. 4 din ordonanta are în prezent urmãtorul conţinut: "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de plata."
Totodatã <>art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 prevede, în formularea actuala, ca "Impotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicãrii acesteia", cerere care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "se soluţioneazã de cãtre instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta". Dacã instanta investitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanta, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. De asemenea, se prevede ca hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare poate fi atacatã cu recurs în termen de 10 zile de cãtre debitor. În consecinta, din examinarea dispoziţiilor ordonanţei criticate, cu modificãrile aduse prin legea de aprobare, Curtea nu poate retine încãlcarea principiului egalitãţii, prevãzut de art. 16 din Constituţie, a dreptului la apãrare, prevãzut de art. 24 din Constituţie, precum şi a protecţiei egale a proprietãţii private, indiferent de titular, prevãzutã de art. 41 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, astfel cum a stabilit Curtea Constituţionalã prin mai multe decizii, instituirea unei proceduri speciale, justificatã prin celeritatea soluţionãrii anumitor cauze, procedura care nu prevede decât calea de atac a recursului impotriva hotãrârii pronunţate în prima instanta, nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 128 privind folosirea cãilor de atac. Conform acestui text constituţional, cãile de atac se exercita în condiţiile legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata se stabileşte prin lege. Legiuitorul are, asadar, latitudinea de a stabili dacã într-o anumitã categorie de cauze se poate exercita calea ordinarã de atac a apelului sau numai recursul. Astfel fiind, Curtea nu poate retine incidenta art. 49 din Constituţie privind restrangerea unor drepturi. În legatura cu criticile formulate de autorul exceptiei cu privire la adoptarea ordonanţei prin încãlcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute, întrucât prin aceasta ordonanta nu a fost modificatã o lege organicã. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite prin lege". Or, Codul de procedura civilã nu are caracterul unei legi organice, întrucât nu este prevãzut ca atare în dispoziţiile art. 72 alin. (3) sau ale unui alt text al Constituţiei. De asemenea, nici <>Legea nr. 146/1997 nu are caracter de lege organicã. În legatura cu pretinsa încãlcare a dispoziţiilor <>art. 114 alin. (3) din Constituţie, Curtea observa ca prin Legea nr. 295/2002 ordonanta a fost aprobatã cu modificãri de cãtre Parlament, astfel încât nu se poate susţine ca aceasta nu ar fi fost depusa la Parlament pentru aprobare. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , inclusiv în cazuri în care a fost invocatã încãlcarea principiului egalitãţii în fata legii, precum şi a dreptului la apãrare, anterior adoptãrii <>Legii nr. 295/2002 prin care ordonanta a fost aprobatã cu modificãrile menţionate. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate. În cauza de fata nu au fost invederate elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Pe de alta parte, modificãrile aduse ordonanţei criticate prin legea de aprobare sunt, astfel cum s-a arãtat, de natura sa lase fãrã substanta unele dintre criticile de neconstituţionalitate formulate, precum cele privind invocarea încãlcãrii dreptului la apãrare sau a principiului egalitãţii în fata legii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rafinaria Darmanesti" - S.A. în Dosarul nr. 9.088/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
