Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 246 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141, art. 142 si art. 143 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 28 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Buliga în Dosarul nr. 8.457/245/2009.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin dl avocat Moşuţi Cristian. Lipsesc pãrţile Direcţia Regionalã pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Direcţia Regionalã pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul autorului excepţiei aratã cã, prin textele de lege criticate, se conferã organului de administrare competenţa de a decide cu privire la începerea şi continuarea executãrii silite. Nu existã nicio prevedere care sã supunã controlului judecãtoresc începerea executãrii silite, care face parte, de asemenea, din noţiunea de proces echitabil. Faptul cã ulterior se poate accede la instanţa de judecatã nu e în mãsurã sã previnã un abuz. În concluzie, aratã cã sunt încãlcate principiul separaţiei puterilor în stat şi dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã orice parte interesatã se poate adresa instanţei de judecatã pentru a contesta actele de executare silitã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã rmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.457/245/2009, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Buliga cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile Constituţiei care consacrã dreptul de acces liber la justiţie şi judecarea cauzei de cãtre un tribunal independent şi imparţial, întrucât faza de executare silitã efectuatã în temeiul acestor texte legale de cãtre organul de executare care se aflã în subordinea Guvernului nu este supusã unui control judecãtoresc anterior sau ulterior. Mai mult, competenţa ce revine organului de executare din cadrul unei autoritãţi administrative fiscale de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silitã se suprapune competenţei instanţei de judecatã, încãlcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat.
Judecãtoria Iaşi, având în vedere susţinerile autorului excepţiei, precum şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2009 , considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ar putea fi întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141, art. 142 şi <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 141: "(1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţã, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.
(2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupã caz.
(11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.";
- Art. 142: "(1) Executarea silitã se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silitã a bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, se efectueazã, de regulã, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
(1^1) Sunt supuse sechestrãrii şi valorificãrii bunurile urmãribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de cãtre organul de executare, în urmãtoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursã de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfãşurarea activitãţii care constituie principala sursã de venit;
c) bunurile mobile şi imobile ce se aflã temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendã, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 158;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activitãţii care constituie principala sursã de venit;
f) produse finite.
(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmãtoarea categorie din cele prevãzute la alin. (11) ori de câte ori valorificarea nu este posibilã.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
(3) În cadrul procedurii de executare silitã se pot folosi succesiv sau concomitent modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezentul cod.
(4) Executarea silitã a creanţelor fiscale nu se perimeazã.
(5) Executarea silitã se desfãşoarã pânã la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorãrilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
(6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute majorãri de întârziere sau alte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunicã debitorului.
(7) Faţã de terţi, inclusiv faţã de stat, o garanţie realã şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost fãcute publice prin oricare dintre metodele prevãzute de lege.";
- Art. 143: "În vederea începerii executãrii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probã prevãzute la art. 49, în vederea determinãrii averii şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sã furnizeze în scris, pe propria rãspundere, informaţiile solicitate."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat asupra conformitãţii prevederilor de lege criticate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut cã nu este întemeiatã susţinerea potrivit cãreia titlurile executorii emise administrativ de cãtre Ministerul Finanţelor Publice sunt exceptate de la controlul judiciar, întrucât legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedurã fiscalã, "persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare [...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã în procedurã de urgenţã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 142 şi <>art. 143 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Buliga în Dosarul nr. 8.457/245/2009.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
