Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 245 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 10 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Astfel, aratã cã libertatea economicã permite anumite limitãri pentru respectarea intereselor legitime ale altor persoane.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.217/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, care interzice concedierea reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionalã sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit, este contrar prevederilor art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 1 şi <>art. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 . În acest sens, aratã cã aceste dispoziţii internaţionale limiteazã protecţia liderilor sindicali doar la motivele care ţin de îndeplinirea mandatului lor şi nu privesc şi calitatea lor proprie de angajaţi. De asemenea, considerã cã art. 223 alin. (2) din Codul muncii aduce atingere dreptului de a exercita liber o activitate economicã şi creeazã discriminãri între salariaţi, favorizându-i pe liderii sindicali. În plus faţã de aceste argumente, aratã cã situaţia economicã precarã nu mai permite menţinerea în funcţie a mai multor angajaţi, întrucât nu mai existã producţie şi posturile urmeazã a fi desfiinţate.
Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, fiind justificat tratamentul juridic diferenţiat al liderilor sindicali din perspectiva necesitãţii de a asigura stabilitatea raporturilor de muncã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Pe toatã durata exercitãrii mandatului, precum şi pe o perioadã de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionalã sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate".
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile <>art. 1 şi 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrãtorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordã acestora, aprobatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la data de 23 iunie 1971, ratificatã de România prin <>Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, dispoziţii referitoare la protecţia acordatã reprezentanţilor lucrãtorilor din întreprinderi şi înlesnirile ce trebuie acordate acestora pentru îndeplinirea atribuţiilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 124 din 15 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Codul muncii în raport cu principiul constituţional referitor la egalitatea în drepturi şi prevederile <>art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 , respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo reţinute.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile constituţionale referitoare la libertatea economicã, Curtea observã cã aceastã libertate nu este absolutã, ci este garantatã de Constituţie "în condiţiile legii", astfel cã limitãrile stabilite de legiuitor pentru a asigura protecţia unor interese generale sau a drepturilor unor categorii de persoane sunt în deplin acord cu dispoziţiile Constituţiei referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. În situaţia concretã, pusã în discuţie de autorul excepţiei, Curtea apreciazã cã orice posibilitate lãsatã angajatorului de a iniţia încetarea contractului de muncã al liderilor sindicali este de naturã a încuraja abuzurile din partea acestuia, care poate gãsi uşor motive ce ţin de necesitatea unei reorganizãri a activitãţii sau de existenţa unor dificultãţi financiare pentru a înlãtura liderii sindicali.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 , Curtea reţine cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât se referã la înlesnirile, respectiv mijloacele pe care angajatorul trebuie sã le punã la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii eficace şi rapide a funcţiilor lor, iar nu la mãsurile de protecţie care ţin de interzicerea desfacerii contractului de muncã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Silvania Forest" - S.A. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.217/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
