Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 245 din 10 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 30 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Severin" - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, având în vedere ca dispoziţiile legale criticate instituie o procedura specialã de executare silitã, care nu contravine prevederilor constituţionale, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 189/2000, nr. 202/2000 şi nr. 289/2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 215/2003, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Severin" - S.R.L. din Bosanci într-o cauza având ca obiect recursul declarat de autoarea exceptiei impotriva unei sentinţe a Tribunalului Suceava prin care s-a admis cererea de declansare a procedurii falimentului debitoarei, cerere formulatã în baza <>Legii nr. 64/1995 de cãtre creditoarea D.G.F.P. Suceava.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca dreptul de proprietate al debitorului, deoarece orice creditor care se încadreazã în condiţiile prevãzute de <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, are posibilitatea de a incalca dreptul de dispoziţie al debitorului asupra bunurilor sale. Totodatã, textul criticat incalca şi prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât limiteazã libertatea comerţului prin posibilitatea creditorului de a introduce cererea de deschidere a falimentului debitorului.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, iar dispoziţiile criticate, prin care se instituie dreptul oricãrui creditor de a introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care timp de cel puţin 30 de zile a încetat plãţile, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, reprezintã o procedura specialã de executare silitã aplicatã unui debitor, care se încadreazã în condiţiile prevãzute de art. 29 alin. (1) din aceeaşi lege, în scopul de a se asigura egalitatea creditorilor, fiecare dintre aceştia având dreptul la urmãrirea debitorului sau. Introducerea cererii de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu determina automat restrangerea exerciţiului unor drepturi ale debitorului, ci reprezintã deschiderea unei proceduri administrate de cãtre judecãtorul-sindic. Dreptul de proprietate al debitorului şi în special dreptul de dispoziţie trebuie exercitate în condiţiile legii, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorilor pentru urmãrirea creanţelor creditorilor. Având în vedere acestea, precum şi faptul ca procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 este instituitã şi în favoarea debitorului, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, de exemplu deciziile nr. 189 şi nr. 202/2000, precum şi Decizia nr. 289/2001.
Avocatul Poporului apreciazã ca procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunãvoie obligaţiile de plata şi, totodatã, o sancţiune a nerespectãrii ordinii de drept. Având în vedere acestea, precum şi faptul ca aceasta procedura înceteazã în cazul în care creanţele au fost acoperite în totalitate, dispoziţiile criticate nu ingradesc dreptul de proprietate al debitorului. De asemenea, nu se poate susţine nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului, deoarece dispoziţiile criticate nu urmãresc lichidarea debitorului, ci instituie o procedura specialã de executare silitã, pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati, prin care se urmãreşte realizarea unei egalitati între creditori.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii modificate prin <>art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile criticate de autoarea exceptiei au urmãtorul conţinut: "Orice creditor care are o creanta certa, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanta izvorãşte din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie sa aibã un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formularii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanta trebuie sa aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formularii cererii introductive."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): " (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fac parte din capitolul III "Procedura", secţiunea 1 "Cererile introductive", subsectiunea 2 "Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale" şi prevãd condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cãrui raza teritorialã îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridicã.
Scopul Legii privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plati, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispoziţiile legii au fost instituite şi pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul ca acesta este supus unei singure urmãriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executãri silite efectuate de fiecare creditor.
Susţinerile autoarei exceptiei, conform cãrora dispoziţiile criticate, prin faptul ca dau posibilitatea oricãrui creditor sa solicite deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor, incalca dreptul de proprietate al debitorului, care nu poate dispune de patrimoniul sau pentru realizarea scopurilor economice la care este îndreptãţit în calitate de comerciant, sunt neintemeiate, întrucât numai creditorii care îndeplinesc toate condiţiile prevãzute de dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor care, de asemenea, se încadreazã în condiţiile prevãzute de aceleaşi dispoziţii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie sa aibã o creanta certa, lichidã şi exigibilã, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi încetat plãţile timp de cel puţin 30 de zile.
Totodatã, Curtea retine ca procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispoziţiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, ca patrimoniul unei persoane reprezintã gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor sale.
Având în vedere acestea, precum şi faptul ca, în cazul în care creanţele creditorilor au fost acoperite în totalitate, se va proceda la închiderea procedurii falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului de proprietate consacrat de prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), de asemenea, Curtea constata ca aceasta sustinere este nefondata, întrucât scopul <>Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati, prin dispoziţiile criticate se realizeazã respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Severin" - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencions administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
