Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 244 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11^1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 13.641/301/2006, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1-11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Distribution" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine urmãtoarele:
- dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate;
- dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe;
- dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât se face trimitere la exercitarea unei cãi de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor;
- dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu exclud posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare;
- dispoziţiile art. 11^1 , care prevãd cã hotãrârile date în baza ordonanţei nu au autoritate de lucru judecat între pãrţi, nu sunt corelate cu reglementãrile din Codul de procedurã civilã şi din Codul civil. Debitorul nu îşi poate exercita dreptul la apãrare pânã la începerea executãrii silite, când, pentru a putea cere suspendarea executãrii pe calea contestaţiei la executare va trebui sã depunã, pe lângã plata taxei de timbru, şi o importantã cauţiune, fapt ce îngrãdeşte accesul la justiţie.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentalã şi cu reglementãrile internaţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1-11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. Din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei se constatã însã cã, în realitate, aceastã criticã priveşte numai prevederile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 . Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobatã la rândul ei prin <>Legea nr. 5/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a fãcut urmãtoarea rectificare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001: «în loc de "... somaţia de platã cãtre creditor..." se va citi: "... somaţia de platã cãtre debitor...".»
Având în vedere aceste modificãri, dispoziţiile criticate au în prezent urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
- Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. [...]
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 11^1 : "(1) Ordonanţa privind somaţia de platã nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedurã civilã se aplicã în mod corespunzãtor."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, în esenţã, cu o motivare asemãnãtoare celei din prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţã, aceastã procedurã se aplicã doar în cazul "creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege [...]". Întrucât ordonanţa cu somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare.
Art. 8 din ordonanţã nu prevede nicio limitare a probelor şi a condiţiilor de administrare a acestora în cadrul judecãrii acţiunii în anulare, neîngrãdind exerciţiul dreptului la apãrare. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecã conform normelor dreptului comun.
Învestirea cu formulã executorie a ordonanţei cu somaţia de platã nu încalcã nicio prevedere constituţionalã, aplicându-se regula potrivit cãreia numai hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile se învestesc cu formulã executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanţã, este irevocabilã ordonanţa împotriva cãreia nu s-a introdus cerere în anulare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţia în care cererea în anulare a fost respinsã prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea constatã cã este justificatã limitarea formulãrii apãrãrilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la executare, dacã anterior s-a formulat cerere în anulare la a cãrei judecatã se puteau valorifica apãrãrile de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din ordonanţã nu sunt determinante în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este contestaţie la executare.
Ordonanţa cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, în mãsura în care a rãmas irevocabilã, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de platã prevãzute la <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 . Art. 11^1 din ordonanţã exclude autoritatea lucrului judecat, "cu privire la fondul raporturilor juridice dintre pãrţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea pãrţilor ca ulterior sã îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altã naturã, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
Pe de altã parte, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a constatat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este constituţionalã atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale. În cauza de faţã, neînvederându-se elemente noi, de naturã a duce la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele anterioare se impun şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi al <>art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Energy Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
