Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 244 din 15 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Fulga în Dosarul nr. 2.243/339/2010 (numãr în format vechi 2.291/2010) al Judecãtoriei Zimnicea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 454D/2011. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, rãspunde apãrãtorul ales Alexandru Pantea, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 463D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nicolaie Popescu şi Societatea Comercialã "Lorin" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 4.261/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 454D/2011 şi nr. 463D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Apãrãtorul ales aratã cã este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare. Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 463D/2011 la Dosarul nr. 454D/2011, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului ales, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate în faţa Judecãtoriei Zimnicea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.243/339/2010 (numãr în format vechi 2.291/2010), Judecãtoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Ioan Fulga cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecatã. Prin Încheierea din 28 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.261/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Nicolaie Popescu şi Societatea Comercialã "Lorin" - S.R.L. din Galaţi cu ocazia soluţionãrii recursului într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, prezumţia de nevinovãţie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, întrucât judecãtorul verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã doar pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, petentul neputând solicita alte probe necesare unei juste soluţionãri a cauzei. Judecãtoria Zimnicea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 54/2006, nr. 524/2010, nr. 776/2010 şi nr. 843/2010. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori considerã cã este neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 770/2008, nr. 1.055/2009, nr. 1.432/2009 şi nr. 1.687/2009, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, ale art. 132 referitoare la statutul procurorilor şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminãrii, ale art. 6 cu privire la dreptul oricãrei persoane de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice, pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementãrile internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele deja administrate, respectiv înscrisuri noi. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.129 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Astfel, pentru motivele arãtate, prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 4, 15, 16, 21, 24, 124, 126, 131 şi 132, precum şi ale art. 11 şi 20, raportate la prevederile art. 1, 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauza de faţã. În fine, referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu poate fi, însã, reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Fulga în Dosarul nr. 2.243/339/2010 (numãr în format vechi 2.291/2010) al Judecãtoriei Zimnicea şi de Nicolaie Popescu şi Societatea Comercialã "Lorin" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 4.261/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012.
