Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 244 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 1 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , ridicatã de Chen Ping, Wang Jianping şi Hong Xueyan în dosarele nr. 1.601/RF/2004, nr. 2.096/RF/2004 şi nr. 3.926/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
În şedinţa din 21 aprilie 2005 Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , a dispus conexarea dosarelor nr. 13D/2005 şi 14D/2005 la Dosarul nr. 12D/2005 care a fost înregistrat primul, urmând sã soluţioneze prin decizia de faţã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cele trei dosare.
La apelul nominal rãspunde Chen Ping, asistat de traducãtor de limba chinezã. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât prevederile criticate pentru neconstituţionalitate au fost modificate. Astfel, <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 prevede, ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, riscul de a fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 14 octombrie 2004 şi 25 octombrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.601/RF/2004, nr. 2.096/RF/2004 şi nr. 3.926/RF/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , excepţie ridicatã de Chen Ping, Wang Jianping şi Hong Xueyan în cauzele civile având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de aceştia împotriva sentinţelor prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile lor împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate, asemãnãtoare în cele trei dosare, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 5 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi celor ale art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În susţinerea excepţiei se aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece "limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul vãtãmãrii dreptului la viaţã, precum şi riscul de torturã sau tratamente inumane sau degradante are la bazã unul din motivele definiţiei Convenţiei de la Geneva, 1951: rasã, religie, naţionalitate, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social", fãrã a include "în motivele de acordare a protecţiei umanitare pedepsele inumane sau degradante, diferenţa între tratamente şi pedepse constând în caracterul instituţionalizat al actelor". Totodatã se susţine cã, "prin omisiunea riscului de pedepse inumane sau degradante ca motiv de acordare a protecţiei umanitare necondiţionate, prevederile criticate limiteazã şi mai mult cazurile de incidenţã, ceea ce constituie o altã încãlcare a caracterului absolut şi necondiţionat al dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale arãtate". Referitor la acest aspect se aratã cã "includerea riscului de pedepse inumane sau degradante ca motiv de acordare a protecţiei umanitare [este] unul din puţinele cazuri în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului face un control de convenţionalitate a legii interne. În condiţiile în care cel mai adesea Curtea Europeanã se abţine de a face aprecieri cu privire la dispoziţiile legii naţionale, caracterul absolut al protecţiei instituite prin art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale o determinã sã declare ca neconvenţionalã o lege represivã".
Autorii excepţiei apreciazã cã, spre deosebire de <>art. 5 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , atât prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cât şi cele ale art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale "sunt incidente în toate cazurile existenţei riscului vãtãmãrii dreptului la viaţã, precum şi riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante, indiferent de motive". Totodatã considerã cã prevederile criticate, "prin condiţionarea acordãrii protecţiei umanitare de dovedirea existenţei temerii bine întemeiate de persecuţie pentru unul sau mai multe dintre motivele definiţiei Convenţiei de la Geneva, 1951, exclud de la protecţie persoanele care, deşi nu îndeplinesc condiţia temerii bine întemeiate de persecuţie pentru motivele definiţiei, oferã suficiente motive serioase sã se creadã cã sunt expuse, în ţara de origine, riscului vãtãmãrii dreptului la viaţã, precum şi riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante [aplicate] altor cauze decât cele de persecuţie pentru motivele definiţiei".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "prin tratamente inumane sau degradante se înţeleg şi pedepsele inumane sau degradante, raporturile fiind de la gen la specie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele sale de vedere asemãnãtor formulate în cele trei dosare, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã prin <>Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003 Curtea Constituţionalã a constatat cã "<>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 «a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român (...) se aflã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, prevãzute de art. 22 din Constituţie»".
În ceea ce priveşte susţinerea cã dispoziţiile <>art. 5 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în punctul de vedere al Guvernului se aratã urmãtoarele: "Principalul scop al articolelor 2 şi 3 din convenţie îl reprezintã protejarea vieţii, a demnitãţii umane şi a integritãţii fizice şi mentale a persoanei. Obligaţiile ce incumbã unui stat, pe tãrâmul articolului 3 din convenţie, nu se limiteazã numai la obligaţia negativã, aceea de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, ci include şi o obligaţie pozitivã, aceea de a proteja orice persoanã aflatã sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusã la rele tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului sãu. În felul acesta, articolul 3 va fi încãlcat ori de câte ori o persoanã este extrãdatã sau expulzatã cãtre o ţarã în care riscã sã fie supusã unor tratamente inumane."
Astfel, Guvernul considerã cã textul criticat, prin reglementarea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate, "reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei sale pozitive, aceea de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante".
Referitor la critica formulatã în sensul cã textul de lege nu prevede, ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, şi situaţia unei persoane care riscã, în cazul returnãrii sale în ţara de origine, sã fie supusã la pedepse inumane şi degradante, Guvernul aratã cã "<>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , în forma sa iniţialã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), prevedea în art. 5 lit. b) riscul de a fi supus la torturã sau tratamente inumane şi degradante. Ca urmare a modificãrilor şi completãrilor, aceasta a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Astfel, art. 5 pct. 2 prevede, ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, riscul de a fi supus torturii, tratamentului sau pedepselor inumane ori degradante".
În legãturã cu susţinerea cã dispoziţiile criticate limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai în situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane sau degradante are la bazã unul dintre motivele urmãtoare: rasã, religie, naţionalitate, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social, Guvernul menţioneazã <>Decizia nr. 291/2001 prin care Curtea Constituţionalã a constatat cã "aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege, precum şi a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de cãtre autoritãţile chemate sã aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intrã în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun". De altfel, referitor la aceastã susţinere Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu face nici o referire la motivele care ar putea genera riscul de torturã sau tratamente inumane sau degradante.
Avocatul Poporului, în punctele sale de vedere identice în cele trei dosare, considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale.
În motivarea acestui punct de vedere se aratã cã "Stabilirea prin dispoziţiile legale indicate a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã. Astfel, protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale". În acest sens, este menţionatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 151/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, aprobatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu modificãrile ulterioare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã în cauzã, Curtea constatã cã autorii excepţiei fac referire în mod eronat la dispoziţiile "<>art. 5 lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 ". La data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 erau modificate prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 176/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 25 mai 2004. Ulterior acestor modificãri <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
În prezent textul criticat pentru neconstituţionalitate are urmãtorul cuprins:
- Art. 5: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse;
sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;
sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
- Art. 2 alin. (1), la care face referire textul criticat, are urmãtorul cuprins:
"Statutul de refugiat se poate acorda la cerere strãinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasã, religie, naţionalitate, apartenenţã la un anumit grup social sau opinie politicã, se aflã în afara ţãrii sale de origine şi care nu poate primi sau, ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţãri."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 22 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la viaţã, precum şi dreptul la integritate fizicã şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant."
Autorul excepţiei a invocat şi încãlcarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 2: "1. Dreptul la viaţã al oricãrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzatã cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionatã cu aceastã pedeapsã prin lege.
2. Moartea nu este consideratã ca fiind cauzatã prin încãlcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesarã la forţã:
a) pentru a asigura apãrarea oricãrei persoane împotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legalã sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburãri violente sau o insurecţie."
- Art. 3: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante."
Critica de neconstituţionalitate constã, în esenţã, în susţinerea cã, pe de o parte, textul criticat limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul vãtãmãrii dreptului la viaţã, precum şi riscul de torturã, tratamente inumane sau degradante, au la bazã unul din motivele Convenţiei de la Geneva din 1951: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un grup social, iar, pe de altã parte, dispoziţiile criticate "nu includ în motivele de acordare a protecţiei umanitare pedepsele inumane sau degradante".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate nu contravine prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 2 din Convenţie pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea observã, de asemenea, cã textul de lege criticat era modificat la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , în sensul includerii, la pct. 2 al <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , pe lângã prevederile referitoare la torturã şi tratamente inumane sau degradante, şi a celor privind pedepsele inumane sau degradante, a cãror lipsã era invocatã în motivarea excepţiei, astfel cã acesta nu încalcã nici prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În jurisprudenţa sa, Curtea, prin <>Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , constatând cã nu sunt încãlcate prevederile art. 22 din Constituţie. Totodatã, a reţinut cã "legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român [...] este în deplinã concordanţã şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor."
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor, ridicatã de Chen Ping, Wang Jianping şi Hong Xueyan în dosarele nr. 1.601/RF/2004, nr. 2.096/RF/2004 şi nr. 3.926/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
