Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 243 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 2.644/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.644/2005, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã prin <>Legea nr. 357/2003 ". Excepţia a fost ridicatã de Kaddour Ahmad într-o cauzã având ca obiect contestaţia formulatã de acesta împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României, emisã de Biroul pentru strãini Suceava.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã dispoziţiile "<>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , aprobatã prin <>Legea nr. 357/2003 " contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11, art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 19 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens, se aratã cã, potrivit textelor de lege criticate, dispoziţia de pãrãsire a teritoriului României este un act individual de expulzare, executorie de drept, iar eventuala sa contestare nu are efect suspensiv al executãrii. Mai mult, hotârârea instanţei de fond este definitivã şi irevocabilã, astfel cã nu mai poate fi supusã unei cãi de atac.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Astfel, critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 11 şi a art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi reţinutã. Potrivit textelor de lege criticate, sentinţa curţii de apel prin care se soluţioneazã cererea de anulare a dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului este definitivã şi irevocabilã, însã, pînã la pronunţarea ei, executarea dispoziţiei contestate este suspendatã. În consecinţã, sunt asigurate garanţiile care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. Mai mult, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor procedurale, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului (<>Decizia nr. 171/2005 ).
De asemenea, textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 19 alin. (4) din Constituţie, întrucât acestea nu conţin norme contrare regulii constituţionale potrivit cãreia expulzarea sau extrãdarea se hotãrãşte de justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "<>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 ". Ordonanţa de urgenţã criticatã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, iar prin dispoziţiile pct. 35 ale articolului unic din <>Legea nr. 482/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, dispoziţiile art. 82 din ordonanţã au fost modificate, având urmãtorul conţinut:
- Art. 82. - Contestarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului:
"(1) Dispoziţia de pãrãsire a teritoriului poate fi atacatã în termen de 10 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Autoritatea pentru strãini, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis dispoziţia de pãrãsire a teritoriului. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Sentinţa instanţei este definitivã şi irevocabilã.
(2) Exercitarea cãii de atac prevãzute la alin. (1) suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
În motivarea excepţiei ridicate se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 19 alin. (4), potrivit cãruia "Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãşte de justiţie", precum şi ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 - Interzicerea discriminãrii, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, iar prin <>Decizia nr. 171 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul respingerii ei, întrucât acestea nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 şi 52 din Constituţie şi nici celor ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pentru considerentele acolo arãtate. În consecinţã, cele reţinute de Curte prin decizia menţionatã, referitoare la pretinsa încãlcare a art. 1 alin. (3) şi art. 11 din Constituţie, precum şi a art. 6 şi 13 din Convenţie, invocate şi în prezenta cauzã, se impun a fi menţinute.
Cât priveşte susţinerile de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 1 alin. (5), art. 19 alin. (4) şi ale art. 20 din Constituţie, invocate în plus în cauza de faţã, Curtea constatã cã nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, pe de o parte, textul de lege criticat nu contravine, sub nici un aspect, obligaţiei statuate prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ci, dimpotrivã, îi dã expresie, întrucât acestea prevãd reguli procedurale aplicate în materia regimului juridic al strãinilor în România. Pe de altã parte, textul de lege criticat nu conţine norme contrare art. 19 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora expulzarea sau extrãdarea se hotãrãşte de justiţie.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 82 conţin norme specifice de procedurã, aplicabile în egalã mãsurã tuturor persoanelor strãine aflate pe teritoriul României şi care se regãsesc în ipoteza normei juridice criticate. Prin urmare, nici aceste susţineri nu sunt întemeiate.
Autorul excepţiei criticã dispoziţiile <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum acestea au fost modificate prin <>Legea nr. 357/2003 , motivând cã plângerea împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului, emisã de Autoritatea pentru strãini, nu are efect suspensiv asupra executãrii dispoziţiei. Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã cã, potrivit alin. (2) al art. 82, astfel cum a fost modificat prin pct. 35 al articolului unic din <>Legea nr. 482/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 27 noiembrie 2004, atacarea la curtea de apel a dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului suspendã executarea acesteia. În consecinţã, criticile autorului referitoare la acest aspect nu pot fi reţinute, neavând, practic, suport legal.
Autorul excepţiei mai susţine totodatã faptul cã, potrivit textului de lege criticat, sentinţa curţii de apel pentru soluţionarea plângerii împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului este definitivã şi irevocabilã, încãlcându-se astfel accesul liber la justiţie şi dreptul la folosirea cãilor de atac, precum şi dreptul la un proces echitabil. Faţã de aceste critici, Curtea observã cã procedura de soluţionare a cererilor în justiţie formulate de strãini în temeiul dispoziţiilor din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 este o procedurã specialã şi acceleratã. Dispoziţia emisã de Autoritatea pentru strãini privind pãrãsirea teritoriului ţãrii poate fi atacatã în faţa curţii de apel de circumscripţie, care, în termen de 30 de zile, se pronunţã prin sentinţã definitivã şi irevocabilã. Prin urmare, Curtea constatã cã atât termenul înãuntrul cãruia instanţa este obligatã sã soluţioneze cererea, cât şi caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârii au în vedere celeritatea cu care trebuie soluţionate cererile în materia strãinilor, astfel cã prin instituirea acestor reguli procedurale nu se poate susţine încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie şi la folosirea cãilor de atac sau a dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în speţã, autorul excepţiei se aflã în faţa unei instanţe de judecatã, exercitând o cale de atac împotriva Dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României, emisã de Biroul pentru strãini Suceava. Mai mult, aşa cum s-a arãtat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu în <>Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale privind competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Kaddour Ahmad în Dosarul nr. 2.644/2005 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
