Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 243 din 23 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 266 alineatul ultim, devenit art. 261 alin. 3 (ca urmare a modificãrilor şi completãrilor aduse prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 ), raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei şi a Federalcoop Buzau, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se incalca principiul liberului acces la justiţie, consfintit prin art. 21 din Constituţie, cum de altfel nici una dintre dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanta a mai fost supusã criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind prin deciziile sale ca dispoziţiile criticate sunt conforme prevederilor constituţionale. Se considera în final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia este neîntemeiatã şi de aceea se solicita respingerea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 140/2000, Tribunalul Buzau - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Oprea. În motivarea exceptiei autorul acesteia arata ca, de vreme ce art. 92 din Codul de procedura civilã prevede ca actul de procedura privind comunicarea unei hotãrâri judecãtoreşti prin afişare este recunoscut ca valabil, pe cale de consecinta dispoziţiile privitoare la termene şi la sancţiunea decãderii pãrţilor din drepturile lor procesuale în caz de nerespectare a acestora sunt pe deplin valabile. Or, susţine autorul exceptiei, în aceste condiţii accesul la justiţie "este îngrãdit de o dispoziţie legalã ce consacra o procedura dubioasa, indoielnica, de comunicare a hotãrârilor judecãtoreşti supuse unui termen de declansare a controlului judiciar". Tribunalul Buzau - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, arata ca articolele criticate nu contravin dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 21 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicatã fiind neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând, pe de o parte, ca reglementarea competentei instanţelor şi a procedurii de judecata se face, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, prin lege, iar pe de alta parte, ca aspectele invocate de autorul exceptiei "nu vizeazã o problema de neconstituţionalitate, ci una ce tine atât de obligaţia cunoaşterii legii, cat şi de aplicarea acesteia". Guvernul observa ca alin. 3 al art. 266 din Codul de procedura civilã, care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, a fost abrogat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 . Conţinutul acestui text a fost însã preluat în alin. 3 al art. 261 din acelaşi cod, "fiind integrat în ansamblul dispoziţiilor exprese prin care ordonanta menţionatã asigura exercitarea drepturilor pãrţilor în proces, prin comunicarea, în anumite termene, atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotãrârii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Analizând excepţia ridicatã, Curtea observa ca încheierea de sesizare indica drept obiect al exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civilã. Cu privire la obiectul exceptiei ridicate Curtea constata ca prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, alin. 3 al art. 266 a fost abrogat. Potrivit dispoziţiilor aceleiaşi ordonanţe conţinutul acestui articol a fost însã reprodus la art. 261 alin. 3 din Codul de procedura civilã. Asa fiind, având în vedere ca soluţia legislativã de principiu din textul de lege modificat a fost preluatã din textul anterior modificãrii, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civilã, texte care au urmãtoarea redactare: - Art. 261 alin. 3: "Hotãrârea se va comunica pãrţilor, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotãrârii."; - Art. 92 alineatul ultim: "Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi la comunicarea sau notificarea oricãrui alt act de procedura." Textul constituţional considerat ca fiind încãlcat prin dispoziţiile legale criticate este art. 21, potrivit cãruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, deoarece termenele prevãzute pentru exercitarea cãilor de atac nu constituie piedici în exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se încadreazã în categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai în vederea exercitãrii în condiţiile legii a acestui drept. Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". De altfel constituţionalitatea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã a mai fost controlatã de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a reţinut ca "este nerelevanta invocarea, de cãtre autorul exceptiei, a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accesului liber la justiţie, deoarece reglementãrile ordonanţei examinate nu au nici o legatura cu acest drept constituţional". De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi "nu ingradesc nici dreptul la exercitarea cãilor de atac, oricare dintre pãrţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecata, putând exercita cãile legale de atac dupã comunicarea hotãrârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate dupã motivarea acesteia". Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 noiembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
