Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 243 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 7 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ester Gruenberg în Dosarul nr. 2.702/83/2005 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã autoarea excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã judecarea cauzei în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.702/83/2005, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Ester Gruenberg într-o cauzã având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva unei dispoziţii a Primãriei Satu Mare prin care s-a respins cererea de restituire în naturã a unui imobil-construcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile <>art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la moştenire deoarece condiţioneazã acordarea mãsurilor reparatorii prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 cãtre moştenitorii legali sau testamentari care au formulat o notificare în vederea restituirii imobilelor ce au aparţinut antecesorilor lor, potrivit art. 21 alin. (5) din acelaşi act normativ. De asemenea, se susţine cã limitarea în timp a dreptului de a solicita restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat contravine protecţiei dreptului de proprietate privatã, astfel cum este reglementatã în prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 şi 20 din Constituţie.
Tribunalul Satu Mare - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile <>art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la moştenire, deoarece neformularea unei notificãri pentru restituirea imobilelor ce cad sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 nu semnificã pierderea calitãţii de moştenitor, ci pierderea dreptului de a beneficia de mãsurile reparatorii instituite prin actul normativ criticat. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 21 alin. (1) din lege, instanţa aratã cã aceste prevederi legale nu contravin protecţiei dreptului de proprietate, aşa cum este reglementatã prin convenţiile internaţionale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã soluţia legislativã instituitã prin prevederile <>art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu contravine dreptului la moştenire, deoarece notificarea persoanei juridice deţinãtoare a imobilului a cãrui restituire se cere are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiect de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit motivãrii excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 21 alin. (1), devenit <>art. 22 alin. (1) dupã republicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora:
- Art. 4 alin. (4): "De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevãzutã la cap. III profitã ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptãţite care au depus în termen cererea de restituire.";
- Art. 22 alin. (1): "Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 46 - Dreptul la moştenire.
De asemenea, se invocã şi dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie şi ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prevederile <>art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 condiţioneazã acordarea mãsurilor reparatorii prevãzute de acest act normativ de formularea unei cereri de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, de cãtre moştenitorii care au acceptat sau nu succesiunea. Pentru moştenitorii care nu au acceptat iniţial succesiunea, cererea are valoare de acceptare pentru bunurile a cãror restituire se solicitã, în temeiul art. 4 alin. (3) din aceastã lege.
Aşadar, neformularea unei astfel de cereri nu conduce la pierderea calitãţii de moştenitor, ci are drept efect pierderea dreptului de a mai beneficia de mãsurile reparatorii instituite de <>Legea nr. 10/2001 , în favoarea celorlalţi moştenitori legali sau testamentari care s-au conformat prevederilor legii, astfel încât susţinerile autoarei excepţiei sunt neîntemeiate.
II. În ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalitãţii prevederilor <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã aceasta a mai fost analizatã în jurisprudenţa sa recentã, prin raportare la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la art. 17 din aceeaşi convenţie şi la art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, s-a statuat cã legiuitorul a condiţionat exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6 luni prevãzut de <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , în interiorul cãruia trebuie trimisã notificarea cãtre persoana juridicã deţinãtoare a imobilului, în exercitarea competenţei sale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Mai mult, s-a arãtat în decizia menţionatã, prevederile legale criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, în deplinã concordanţã cu art. 1 alin. 2 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia dispoziţiile referitoare la protecţia proprietãţii private nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru interesul general.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la invocarea prevederilor art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la abuzul de drept, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
