Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 243 din 10 iulie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 raportate la art. 7 din Legea locuintei nr. 114/1996 , republicata si modificata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 raportate la <>art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã, excepţie ridicatã de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei şi a celorlalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca dispoziţiile art. 10 raportate la <>art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, prevederi invocate de autorul exceptiei în motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se mai arata ca egalitate nu înseamnã uniformitate, legiuitorul având posibilitatea de a adopta reglementãri juridice deosebite pentru situaţii diferite, fãrã ca prin prin aceasta sa se încalce principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.429/CA/2000, Curtea de Apel Constanta Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã, excepţie ridicatã de Nicolai Mocanu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie un tratament discriminatoriu acordand "beneficiul dreptului de a fi scutit pe timp de 10 ani de plata impozitului pe clãdiri de la data dobândirii locuinţelor, doar în favoarea anumitor categorii de persoane, în funcţie de varsta, pana la 35 de ani, un anumit statut politic, economic şi social, domiciliu [...]". Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, întrucât <>art. 10 din Legea nr. 114/1996 "face distincţie între diferite categorii de persoane, care sunt scutite de impozit timp de 10 ani şi, în acelaşi timp, menţioneazã ca scutirea se aplica numai la <<locuinţe noi>>". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât "Textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi nu incalca principiul consacrat de acesta, nu instituie privilegii şi discriminãri. În ceea ce priveşte aplicarea unui tratament egal, acesta se impune doar pentru situaţii egale, prevãzute de lege, iar pentru situaţii diferite se impune un tratament diferit. Astfel, toţi cei care se gãsesc în situaţia prevãzutã de alin. 2 al <>art. 10 din Legea nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã, <<Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice>> beneficiazã de un tratament egal astfel cum este prevãzut de acelaşi text de lege: <<sunt scutiţi de plata impozitului pe clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei>>". Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "Faptul ca legislaţia noastrã conţine dispoziţii care stabilesc unele drepturi sau facilitãţi pentru anumite categorii de persoane nu înseamnã ca se instituie un tratament diferenţiat şi discriminatoriu care contravine art. 16 din Constituţie, astfel cum susţine autorul exceptiei". Se face referire, printre altele, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, prin care s-a statuat ca "Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 10 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997 şi modificatã prin <>Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000. Curtea observa ca autorul exceptiei, deşi nu indica expres ca obiect al criticii de neconstituţionalitate şi prevederile <>art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã invoca totuşi încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în raport cu stabilirea prin art. 7 din lege a categoriilor de persoane care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la art. 7, persoane scutite şi de plata impozitului pe clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei, conform art. 10 alin. 2 din aceeaşi lege. Prin urmare, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 în corelare cu <>art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã. <>Art. 7 din Legea nr. 114/1996 , republicatã, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 145 din 27 iulie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000, are urmãtorul cuprins: "Consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite locuinţe cu suprafeţele construite prevãzute în anexa nr. 1 la prezenta lege, exercitând controlul asupra preţului de vânzare, în vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane, în urmãtoarea ordine de prioritate: a) ţinerii casatoriti care, la data contractãrii locuinţei, au, fiecare, varsta de pana la 35 de ani; b) persoanele care beneficiazã de facilitãţi la cumpãrarea sau construirea unei locuinţe, potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990, republicatã; c) persoanele calificate din agricultura, învãţãmânt, sãnãtate, administraţie publica şi culte, care îşi stabilesc domiciliul în mediul rural; d) alte categorii de persoane stabilite de consiliile locale. Persoanele din categoriile menţionate la lit. a)-d) pot beneficia de o subventie de la bugetul de stat, în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport cu venitul mediu net lunar pe membru de familie, de pana la 30% din valoarea locuinţei calculatã la valoarea finala a acesteia, precum şi de plata în rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferenţei fata de preţul final al locuinţei, dupã ce s-au scãzut subvenţia şi avansul minim obligatoriu de 10% achitat de contractant, din valoarea locuinţei calculatã la data contractãrii. Dobanda la suma avansatã din depozitul special, care se restituie în rate, este de 5%." <>Art. 10 din Legea nr. 114/1996 , republicatã, are urmãtorul cuprins: "De prevederile art. 7 din prezenta lege beneficiazã, o singura data, persoanele fizice care, împreunã cu familia, nu au deţinut şi nu au în proprietate o locuinta, cu excepţia persoanelor prevãzute la art. 7 lit. c), sau dacã locuinta în care gospodãresc împreunã nu satisface exigenţele minimale de suprafata, prevãzute în anexa nr. 1, corespunzãtor numãrului de persoane din familie. Proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice, sunt scutiţi de plata impozitului pe clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei. În cazul înstrãinãrii locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiazã de scutirea de impozit." În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, text care are urmãtorul conţinut: "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente: Potrivit <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 , republicatã, sunt scutiţi de plata impozitului pe clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice. Acest text este aplicabil categoriilor de persoane prevãzute la art. 7 alin. 1 din aceeaşi lege. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera discriminatorii aceste dispoziţii deoarece de scutirea de plata impozitului pe clãdiri beneficiazã doar anumite categorii de persoane. Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constata ca stabilirea unor înlesniri în realizarea accesului la proprietate asupra locuinţei pentru anumite categorii de persoane, înlesniri determinate de criterii de protecţie socialã, de interesul statului pentru încurajarea intemeierii de familii ţinere şi pentru stabilizarea specialiştilor în localitãţile din mediul rural în care îşi exercita profesiile ori de meritele unor persoane în lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, de încurajarea construcţiei de locuinţe noi, nu reprezintã o discriminare şi, prin urmare, nu constituie o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Scutirea de plata impozitului pe clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii locuinţei, prevãzutã la <>art. 10 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 , republicatã, constituie una dintre mãsurile prin care statul îşi îndeplineşte obligaţiile constituţionale prevãzute la art. 43 alin. (1), conform cãruia "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent", precum şi cele prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. f), potrivit cãruia "Statul trebuie sa asigure: [...] crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". În consecinta, Curtea retine ca prin dispoziţiile legale criticate nu numai ca nu se incalca prevederile Constituţiei, ci se aduc la îndeplinire obligaţii constituţionale care revin statului. Pe de alta parte, jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca egalitatea nu înseamnã uniformitate şi ca pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacã exista o justificare obiectivã şi rezonabila (de exemplu: Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Hotãrârea CEDO în cazul Rassmussen impotriva Danemarcei - 1984). De altfel, însãşi Carta socialã europeanã, revizuitã, ratificatã de România, care consacra în Partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabileşte în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, ca "o diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie". În acelaşi timp în art. 31 pct. 3, Dreptul la locuinta, din Carta socialã europeanã revizuitã, se prevede ca o obligaţie a pãrţilor, în vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la locuinta, de a lua mãsuri "sa facã accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 raportate la <>art. 7 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã, excepţie ridicatã de Nicolai Mocanu în Dosarul nr. 3.429/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta - Secţia contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 iulie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
